Hipotelorism

Hipotelorismul [din Greaca hypo - mai puțin, sub + tele - departe, la distanță + ism - afecțiune] reprezintă o diminuare anormală a distanței dintre două organe sau părți ale unor structuri alăturate. Termenul se referă îndeosebi la ochi sau orbite - hipotelorism ocular și hipotelorism orbital.

Hipotelorism orbital reprezintă o scăderea anormală a distanței între orbite.

Hipotelorism ocular reprezintă o scăderea anormală a distanței interpupilare (distanța între cele două pupile).

Diagnosticul de hipotelorism se face clinic. La o inspecție, se măsoară distanța interpupilară și distanța între cantusurile interne și externe.

O distanță interorbitală scurtă poate fi o variantă morfogenetică normală la unele persoane sănătoase. Hipotelorismul apare ca un rezultat al fuziunii premature a suturii metopice (în trigonocefalie și alte craniostenoze), în sindroamele cu hipotrofie a scheleului facial median etc.

Hipotelorismul se se întâlnește în:

• Ca o variantă familială normală
• Holoprozencefalie (arhinencefalie)
• Cebocefalie
• Etmocefalie
• Sindromul Cockayne
• Sindromul Coffin-Lowry
• Sindromul Hallermann-Streiff-François
• Sindromul Goldenhar
• Efectele fetale a fenilcetonuriei materne
• Sindromul Meckel-Gruber
• Cheiloschizis median
• Sindromul oculodentodigital (sindromul Meyer-Schwickerath și sindromul Weyers)
• Trigonocefalie (sindromul C, sindromul trigonocefalic Opitz)
• Trisomia 13 (Sindromul Patau)
• Trisomia 20
• Trisomia 21 (Sindromul Down)
• Sindromul Turner
• Microcefalie
• Sindromul Crouzon (disostoză craniofacială)
• Sindromul Kallmann