Ahmad Shah Massoud | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Le Lion du Panshir, El León de Panjshir, Лев Панджшера, Lion of Panjshir ![]() |
Născut | [1] ![]() Bazarak(d), provincia Panjshir, Afganistan ![]() |
Decedat | (48 de ani)[2][1] ![]() Khwaja Bahauddin District(d), provincia Takhar, Afganistan ![]() |
Cauza decesului | omor (dispozitiv exploziv improvizat) ![]() |
Frați și surori | Ahmad Zia Massoud[*] Ahmad Wali Massoud[*] ![]() |
Copii | Ahmad Massoud ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | islam[3] ![]() |
Ocupație | politician conducător militar ![]() |
Decorații și distincții | |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Ahmad Shah Massoud (în dari persană/paștună: احمد شاه مسعود; n. , Bazarak(d), provincia Panjshir, Afganistan – d. , Khwaja Bahauddin District(d), provincia Takhar, Afganistan) a fost un politician afgan și comandant militar.[4] Influent comandant de gherilă în timpul conflictului împotriva forțelor sovietice între 1979 și 1989, în anii '90 a condus aripa militară a guvernului împotriva milițiilor rivale, iar după preluarea puterii de către talibani a devenit principalul lider al mișcărilor de opoziție[5] și a luptat împotriva acestora până la asasinarea sa în 2001.
Massoud era la origine etnic tadjic, musulman sunit din valea Panjshir situată în nordul Afganistanului. A început studiile în inginerie la Universitatea Politehnică din Kabul(d) în anii '70, perioadă în care s-a alăturat mișcărilor religioase anticomuniste dezvoltate în jurul lui Burhanuddin Rabbani, o figură importantă a islamismului. Acesta a luat parte la revolta eșuată împotriva guvernului condus de Mohammed Daoud Khani(d). Mai târziu s-a alăturat partidului Jamiat-e Islami(d) al lui Rabbani. Lider mujahedin al insurgenților în timpul războiului sovietico-afgan, acesta era descris de către adepții săi drept "Leul din Panjshir" (شیر پنجشیر) datorită acțiunilor militare prin care a împiedicat cucerirea văii Panjshir de către sovietici. În 1992, a semnat Acordul de la Peshawar(d), un acord de pace și partajare a puterii în Statul Islamic al Afganistanului(d),[6] și a fost numit atât ministru al Apărării(d), cât și comandant principal al armatei. Miliția sa a luptat împotriva forțelor conduse de Gulbuddin Hekmatyar(d) și alți lideri care bombardau Kabulul,[7] iar mai târziu împotriva talibanilor care au început să asedieze capitala în ianuarie 1995. În urma acestor conflicte militare cel puțin 60.000 de civili și-au pierdut viața.
În urma ascensiunii la putere a talibanilor în 1996(d), Massoud, care a respins interpretarea fundamentalistă a islamului susținută de aceștia,[8][9] a continuat să lupte împotriva acestora până la retragerea sa în Kulob, Tadjikistan. A devenit liderul militar și politic al Frontului Islamic al Salvării Afganistanului(d) sau Alianța Nordică care a ajuns în anul 2000 să controleze între 5-10% din țară. În 2001, Massoud a vizitat Europa și a atras atenția în cadrul unor întâlniri cu Parlamentul European asupra sprijinului oferit de guvernul pakistanez talibanilor. De asemenea, a solicitat ajutor umanitar(d) pentru cei aflați sub domnia acestora.[10] Massoud a fost asasinat pe 9 septembrie 2001. Două zile mai târziu, atentatele din 11 septembrie au loc în Statele Unite. Aceste acțiuni vor conduce la invadarea de către NATO a Afganistanului și încheierea unei alianțe cu forțele lui Massoud. Două luni mai târziu, în decembrie 2001, regimul taliban a fost înlăturat.
Massoud a fost decorat postmortem „euro național” prin ordinul președintelui Hamid Karzai după eliminarea talibanilor de la putere. Ziua de 9 septembrie - ziua morții acestuia - este considerată sărbătoare națională.[11] Adepții lui Massoud îl descriu drept Amer Sāhib-e Shahīd (آمر صاحب شهید), adică „comandantul (nostru) martirizat”.[12][13] Acesta este caracterizat drept unul dintre cei mai buni lideri de gherilă ai secolului XX și a fost comparat cu Iosip Broz Tito, Ho Și Min și Che Guevara[14] datorită strategiilor prin care a reușit să împiedice în repetate rânduri cucerirea văii Panjshir(d) atât de către sovietici, cât și de către talibani.[15]