Parte a seriei despre |
Dumnezeu |
---|
Concepții generale Concepții specifice Atribute Experiența și practicile Subiecte conexe Iisus Hristos · Filosofie · Religie · Ontologie |
Apateismul (/ˌæpəˈθiːɪzəm/; un cuvânt telescopat din apatie și teism) reprezintă o atitudine de indiferență față de existența sau inexistența unui Dumnezeu sau a zeilor. Mai degrabă decât o credință, este o atitudine față de ideea de divinitate.[1][2][3] Termenul a fost propus de sociologul canadian Stuart D. Johnson.
Un apateu este o persoană care nu este interesată în a accepta sau respinge vreo afirmație privind existența zeilor. Existența unui Dumnezeu sau a zeilor nu este respinsă, dar este privită ca irelevantă. Unul dintre primii apatei cunoscuți ar putea fi Denis Diderot (1713–1784), care a afirmat: „Este foarte important să nu confunzi cucuta cu pătrunjelul; dar nu contează deloc dacă crezi sau nu în Dumnezeu.”
Filozoful Trevor Hedberg a descris apateismul ca fiind „un teritoriu neexplorat în filosofia religiei”.[1] Teoreticianul politic și cercetătorul în drept constituțional Adam Scott Kunz a definit apateismul drept „o atitudine filozofică de indiferență, atât publică, cât și privată, față de (1) problema existenței unei divinități, (2) valoarea metafizică și practică a loialității față de acea divinitate și/sau (3) interacțiunea acelei divinități cu lumea naturală”.[3]