Parte a a seriei despre |
Ateism |
---|
![]() |
Concepte |
Istorie |
Argumente |
Paradoxul omniscienței |
Diverse |
Related concepts |
Argumentul designului defectuos, cunoscut și sub denumirea de argument disteleologic, este un argument împotriva existenței unui creator omnipotent și omnibenevolent, bazat pe ideea că o astfel de divinitate nu ar crea organisme cu design-uri percepute ca fiind suboptimale, așa cum se observă în natură.
Argumentul este formulat într-un mod logic de tip modus ponens: dacă „creația” conține numeroase imperfecțiuni, atunci teoria designului divin pare improbabilă ca explicație a originii existenței terestre. Totuși, susținătorii folosesc acest argument mai frecvent sub o formă mai slabă, nu pentru a demonstra inexistența lui Dumnezeu, ci mai degrabă ca o reducere la absurd (reductio ad absurdum) a argumentului designului. Argumentul designului susține că structura complexă a organismelor nu poate fi rezultatul întâmplării, implicând că un creator inteligent le-ar fi proiectat în mod deliberat.
Deși expresia „argumentul designului defectuos” nu este foarte răspândită, acest tip de raționament a fost prezentat sub diferite denumiri precum „design defectuos”, „design suboptimal”, „design neinteligent” sau „disteleologie/disteleologic”. Biologul secolului al XIX-lea, Ernst Haeckel, a aplicat termenul „disteleologie” pentru a descrie organele rudimentare care par inutile pentru viața unui organism.[1] În lucrarea sa din 1868 Natürliche Schöpfungsgeschichte (Istoria creației), Haeckel a dedicat un capitol acestui argument, propunând ironic „o teorie a nepotrivirii părților în organisme” ca o contra-ipoteză la vechea doctrină populară a armoniei părților.[1] În 2005, Donald Wise de la Universitatea din Massachusetts Amherst a popularizat termenul „design incompetent” (un joc de cuvinte bazat pe „design inteligent”), pentru a descrie aspectele naturii percepute ca defecte în design.[2]
Răspunsurile tradiționale ale teologilor creștini presupun, de obicei, că Dumnezeu a creat un univers perfect, dar că folosirea greșită de către omenire a liberului arbitru a dus la coruperea planului divin.[3][4][5]