Augmentativ

În semantică și în pragmatică, termenul augmentativ denumește un cuvânt format de la alt cuvânt, primul exprimând, în principiu, în funcție de partea de vorbire, dimensiunile mai mari (la substantive), gradul mai înalt de manifestare a caracteristicii (la adjective) sau intensitatea mai mare a acțiunii (la verbe) pe care le exprimă cuvântul bază. Ca adjectiv, termenul califică procedeul prin care se formează un cuvânt augmentativ. Contrarul unui asemenea cuvânt, respectiv procedeu este desemnat cu termenul „diminutiv”^{[1][2][3][4][5]}.

Părțile de vorbire în care se formează augmentative și ponderea lor în acestea depinde de limba dată. De exemplu, în limba română se formează numai substantive și adjective^[1], dar în BCMS^[6] și verbe, și adverbe augmentative^[7]. De asemenea, unele limbi sunt mai bogate în augmentative decât altele, de pildă BCMS față de limba română.