Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.

Responsive image


Avertizor de integritate

Parte a seriei despre
Corupție
Metode

MităFurtFraudăDeturnare de fonduri
Spălare de baniȘantajFraudă electorală
Nepotism FavoritismClientelism
Trafic de influențăConflict de interese
Abuz în serviciuEvaziune fiscală
Paradis fiscal

Combatere

Libertatea preseiLibertate de exprimare
Consolidarea statului de drept
Independență judiciară
Protejarea avertizorilor de integritate
Principiul subsidiaritățiiReducerea birocrației
Transparență politicăComerț electronic
E-guvernarePrivatizareSocietate civilă

Corupția din diferite țări

RomâniaRepublica Moldova

Instituții anticorupție în România

Direcția Națională Anticorupție
Direcția Generală Anticorupție
Agenția Națională de IntegritateDIICOT

Vezi și

Corupție politicăCorupția în Armata Română
Scandaluri publice în România
Indicele de percepție a corupției
Transparency International

editează

Avertizorul de integritate[1] (whistleblower din engleză, într-o traducere aproximativă, cel care suflă în fluier) este un informator, o persoană care aduce la cunoștința publicului sau autorităților activități imorale sau ilegale petrecute într-un departament guvernamental, o organizație publică sau privată, ori o firmă. [2] Informațiile despre activitățile ilegale care sunt oferite de un avertizor de integritate pot fi de mai multe tipuri: încălcarea legii, încălcarea regulilor sau regulamentului unei companii, o amenințare a interesului public sau a securității publice, precum și fraudă sau alte forme de corupție.[3] Cei care se hotărăsc să devină avertizori de integritate pot alege să aducă informațiile la suprafață in două moduri: intern sau extern. Pe plan intern, un avertizor poate raporta neregulile observate altor persoane din cadrul acelei organizații, cum ar fi managerul superior. Pe plan extern, un avertizor poate aduce acuzațiile la lumină prin contactarea unor organizații externe, cum ar fi mass-media, guvernul sau forțele de ordine.

Avertizorii de integritate, se confrunta adesea cu represalii de la cei care sunt acuzați de presupusa ilegalitate. De aceea, în multe țări există legi pentru protecția avertizorilor de integritate, dar această formă de protecție nu îi poate apăra de toate problemele cu care se vor întâmpina. Avertizorii de integritate se pot confrunta cu acțiuni în justiție, plângere penală, stigmă socială, pierderea locului de muncă sau a poziției deținute. Alte două clasificări ale modului de avertizare sunt legate de tipul de organizații la care cineva denunță nereguli: sectorul privat sau sectorul public. În fiecare categorie, obstacolele cu care avertizorii de integritate se întâmpină pot fi diferite. Avertizarea de nereguli în sectorul public poate să conducă la acuzații penale și posibilă închisoare. Pe de altă parte, avertizarea de nereguli în sectorul privat poate duce la pierderea jobului și acuzații legale și civice.

  1. ^ Anne - Marie Blajan (20 iulie 2009). „Doar 9 avertizori de integritate intr-un an. De ce se tem functionarii sa denunte coruptia din institutiile lor”. HotNews.ro. Accesat în 5 iulie.  Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ Vandekerckhove, Wim (). Whistleblowing and Organizational Social Responsibility : A Global Assessment. Ashgate. 
  3. ^ Near, Janet P (). „Organizational dissidence: The case of whistle-blowing”. Journal of Business Ethics. 

Previous Page Next Page