Black metal este un subgen extrem al muzicii heavy metal care a apărut la începutul anilor 1980[4]. Black metalul combină elemente din genurile thrash metal și death metal, fiind caracterizat de tempouri rapide, stil vocal de tip shrieking, chitare puternic distorsionate, înregistrări lo-fi și implementarea unor structuri neconvenționale melodiilor[5][6][7][8][9]. Artiștii acestui gen utilizează corpse paint[10] și adoptă pseudonime.[11]
Deși unele trăsături esențiale acestui gen pot fi observate și în cadrul unor formații din anii '70 precum Black Sabbath, Judas Priest, Motorhead sau Kiss, abia în anii 1980 primul val de formații de black metal va prinde formă[12]. Mai precis, acest întâi „val” era format din câteva formații care au avansat atât din punct de vedere imagistic, cât și muzical spre teritorii mai extreme[13]: Venom[14][15], Mercyful Fate[16][17], Bathory[18][19], Hellhammer[20] și Celtic Frost[21]. Cu toate că grupurile precedente au influențat puternic dezvoltarea genului, formații precum Sodom, Kreator, Destruction și Slayer sunt uneori trecute cu vederea.[22] În cadrul unui interviu, chitaristul formației Mayhem, Euronymous, declara următoarele: „Este destul de ciudat că toată lumea discută despre Venom, Bathory sau Hellhammer ca fiind vechile formații satanice, dar nimeni nu menționează Sodom sau Destruction. Au apărut concomitent cu Bathory și Hellhammer, iar primele lor albume sunt capodopere ale black metalului.”[22] Munca acestor grupuri va avea o influență serioasă asupra scenei norvegiene de black metal, fapt afirmat de Fenriz și Apollyon, două figuri importante ale comunității black metal din anii 1990[22].
Cel de-al doilea val apare în târziul anilor 1990 reprezentat de formații norvegiene ca Mayhem, Darkthrone, Burzum, Immortal, Emperor, Satyricon sau Gorgoroth[23][24][25]. Scena târzie a black metalului norvegian a contribuit la dezvoltarea stilului într-un gen distinct. Inspirați de aceștia, numeroase formații de black metal au început să apară în Europa și America de Nord[26]. Cu toate acestea, unele scene și-au construit în mod independent propriul lor stil. În aceeași perioadă iau naștere și o serie de formații proeminente de origine suedeză precum Marduk, Nifelheim și Dark Funeral[27].
Inițial considerat sinonim pentru „metalul satanic”[28], black metalul a fost întotdeauna privit cu ostilitate de cultura comercială din cauza acțiunilor și ideologiilor asociate cu acesta. Mulți artiști au adoptat perspective mizantropice și anticreștine extreme, pledând pentru diferite forme de satanism sau păgânism etnic[7][29]. În anii 1990, membrii scenei au fost responsabili pentru o serie de crime și incendierea unor biserici[30][31]. Pe lângă acestea, există și o mică mișcare neonazistă în interiorul genului[32][33], deși a fost evitată de majoritatea artiștilor cunoscuți[27][34][35]. În general, black metalul încearcă să rămână fidel undergroundului și inaccesibil mediului comercial[36].
Scena românească de black metal a luat naștere imediat după căderea regimului comunist, primele formații avându-si originea în județul Timiș. În anul 1995, Negură Bunget lansează primul său demo intitulat „From Transilvanian Forests”, fapt precedat de o serie de concerte naționale, primul dintre acestea în Buzău[37]. Un an mai târziu se pun bazele proiectului Argus Megere, urmând ca în vara anului 1997 să fie lansat primul lor demo, „Diabolical risen to the nocturnal sky”[38]. În anii următorii vor apărea alte formații de black metal printre care găsim Indian Fall[39], Vokodlok[40], Ordinul Negru[41], Cursed Cemetary[42], Satanochio[43] sau Gravatus[44].
^Weisbard, Eric, ed. (). Pop When the World Falls Apart: Music in the Shadow of Doubt. Duke University Press. p. 279. ISBN0822351080.
^Phillips, William and Cogan, Brian (). Encyclopedia of heavy metal music. Greenwood Press. pp. 109, 234. ISBN0313348006.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Moynihan, Michael (). Lords of Chaos - The Bloody Rise of the Satanic Metal Underground. Feral House. p. 22.
^Vivek, Venkatesh (). Educational, Psychological, and Behavioral Considerations in Niche Online Communities. IGI Global. p. 368.
^Duits, Linda (). The Ashgate Research Companion to Fan Cultures. Routledge. p. 225.
^ abMoberg, Marcus (). Christian Metal: History, Ideology, Scene. Bloomsbury Publishing. p. 15.
^Hecker, Pierre (). Turkish Metal: Music, Meaning, and Morality in a Muslim Society. Routledge. p. 129.
^Riches, Gabby (). Heavy Metal Studies and Popular Culture. Springer. p. 197.
^Amelia Ishmael, Zareen Price, Aspasia Stephanou, Ben Woodard (). Helvete: a Journal of Black Metal Theory, Issue 1. Punctum books. p. 35.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Jeremy Wallach, Harris M. Berger, Paul D. Greene (). Metal Rules the Globe: Heavy Metal Music Around the World. Duke University Press. p. 190.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Patterson, Dayal (). Black Metal: Evolution of the Cult. Feral House. p. 1-5.
^Patterson, Dayal (). Black Metal: Evolution of the Cult. Feral House. p. 5.
^Patterson, Dayal (). Black Metal: Evolution of the Cult. Feral House. p. 6.
^Moynihan, Michael (). Lords of Chaos - The Bloody Rise of the Satanic Metal Underground. Feral House. p. 10.
^Moynihan, Michael (). Lords of Chaos - The Bloody Rise of the Satanic Metal Underground. Feral House. p. 14.
^Patterson, Dayal (). Black Metal: Evolution of the Cult. Feral House. p. 19-20.
^Moynihan, Michael (). Lords of Chaos - The Bloody Rise of the Satanic Metal Underground. Feral House. p. 16.
^Patterson, Dayal (). Black Metal: Evolution of the Cult. Feral House. p. 31.
^Patterson, Dayal (). Black Metal: Evolution of the Cult. Feral House. p. 45.
^Patterson, Dayal (). Black Metal: Evolution of the Cult. Feral House. p. 67.
^ abcDayal Patterson (). Black Metal: Evolution of the Cult. Feral House. p. 59.
^Partridge, Christopher (). The Bloomsbury Handbook of Religion and Popular Music. Bloomsbury Publishing. p. 199.
^Long, Jonathan (). Sport, Leisure and Social Justice. Taylor & Francis. p. 170.
^Sounds and the City: Popular Music, Place and Globalization. Springer. Lashua. p. 188-189.|first1= lipsă |last1= în Authors list (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^Goodrick-Clarke, Nicholas (). Black Sun: Aryan Cults, Esoteric Nazism, and the Politics of Identity. NYU Press. p. 205.
^ abDebub, Bill (2007). Black Metal: A Documentary(motion picture). Bill Zebub Productions.
^McIver, Joel (). Justice For All - The Truth About Metallica. Omnibus.
^Insoll, Timothy (). The Oxford Handbook of the Archaeology of Ritual and Religion. Oxford University Press. p. 1038.
^Spracklen, K. (). The Meaning and Purpose of Leisure: Habermas and Leisure at the End of Modernity. Springer. p. 119.
^Mathews, Chris (). Modern Satanism: Anatomy of a Radical Subculture. Greenwood Publishing Group. p. 183.
^Walliss, John (). The End All Around Us: Apocalyptic Texts and Popular Culture. Routledge. p. 35.
^Berger, Harris M. (). Metal Rules the Globe: Heavy Metal Music Around the World. Duke University Press. p. 203.
^Olsen, Benjamin Hedge (). I Am the Black Wizards: Multiplicity, Mysticism and Identity in Black Metal Music and Culture. Bowling Green State University. p. 30.