Casa de Savoia

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Casa de Savoia
Date personale
Apartenență nobiliară
Domnie
Modifică date / text

Casa de Savoia a fost una dintre cele mai vechi dinastii europeane, atestată încă din secolul al X-lea în Regatul Burgundiei, fiind moștenitoarea Dinastiei Humbertiene (nume dat de istoriografia modernă primilor suverani, conți de Maurienne descendenți ai contelui Humbert I). În secolul următor familia a fost înfeudată cu Comitatul de Savoia, ridicat la rangul de ducat în secolul al XV-lea când au fost revendicate și coroanele regatelor cruciate Cipru, Ierusalim și Armenia (1485).^[1]

În secolul al XVI-lea familia de Savoia și-a mutat interesele teritoriale și economice din regiunea alpină în peninsula italiană (fapt dovedit de mutarea capitalei ducatului de la Chambéry la Torino în 1563). La începutul secolului al XVIII-lea, la sfârșitul Războiului Succesiunii Spaniole, familia a obținut demnitatea regală efectivă, întâi a Regatului Siciliei (1713), schimbată câțiva ani mai târziu cu cea a Regatului Sardiniei (1720) și apoi cu a Regatului Italiei (1861). Conform succesiunii iacobite, în 1807 regele Carol Emanuel al IV-lea de Savoia a moștenit de la ultimul prinț Stuart, cardinalul Enrico Benedetto Stuart, și dreptul de pretenție la tronurile Angliei, Scoției și Irlandei, precum și al Franței, dar nici un suveran al Savoiei nu a folosit aceste titluri.

Numerotarea conducătorilor succesivi ai acestei dinastii nu ține cont de modificările titlului. Excepție fac regii Italiei Umberto I și Umberto al II-lea care nu au preluat succesiunea pur savoiardă.

Prin extinderea treptată a posesiunilor, Casa de Savoia a evoluat de la guvernarea unei mici regiuni la guvernarea Regatului Italiei prin ramura Savoia-Carignano (1861) până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Casa de Savoia a guvernat Italia unificată timp de 85 de ani prin Victor Emanuel al II-lea, Umberto I, Victor Emanuel al III-lea și Umberto al II-lea. Ultimul monarh a cârmuit doar câteva săptămâni înainte de a fi destituit de un Referendum Constituțional care a creat Republica Italiană.