Clitoris | |
![]() Structura aparatul erectil al vulvei | |
![]() Prepuțul (1) și glandul clitorisului (2) situate în partea anterioară a vulvei | |
Detalii | |
---|---|
Greacă veche | κλειτορίς (kleitorís) |
Originea embrionară | Tubercul genital |
Parte din | Vulvei |
Sistem | Aparatul genital feminin |
Arteră dorsală, arteră profundă | |
Vene dorsale superficiale, venă dorsală profundă | |
Nerv dorsal, nerv cavernos | |
Ganglionii limfatici inghinali profunzi | |
Resurse externe | |
Gray's | p.1266 |
TA | A09.2.02.001 |
FMA | 9909 |
Terminologie anatomică |
Clitorisul (din latină: clitoris, derivat din limba greacă antică: κλειτορίς - „movilă”, „deal mic”; pop.: lindic, din latină: landica - „ascuns”) reprezintă organul erectil feminin, considerat „centrul plăcerii sexuale al femeii”.[1][2][3]
Clitorisul este definit ca un organ impar, situat în partea antero-superioară a vulvei, cu două ramificații interne, pe părțile laterale ale vaginului. Are o lungime sumară de aproximativ 10 cm, dar la suprafață apare doar ca un butonaș mic, de mărimea unui bob, amplasat deasupra meatului uretrei, între formațiunile labiale, sub muntele pubic.
Clitorisul este alcătuit din partea superficială: gland; și partea internă sau profundă: corp și rădăcină. Împreună cu bulbii clitoridieni formează aparatul erectil feminin.
Glandul feminin, partea vizibilă a clitorisului, este acoperit de prelungiri tegumentară ale labiilor mici, numită prepuț (glugă), similară prepuțului penian masculin.
Clitorisul reprezintă cea mai sensibilă regiune erogenă (susceptibilă de a produce excitații sexuale) ale femeii, precum și determinantul central al plăcerii sexuale. În rezultatul stimulării sexuale, clitorisul este capabil de erecție și de producere a orgasmului.
Dimensiunea și sensibilitatea clitorisului prezintă variații individuale, fiind subiectul unor dezbateri sociologice, sexologice și medicale.
|date=
(ajutor)