Fernando Alonso

Fernando Alonso
Alonso în 2018
Date personale
Nume la naștere	Fernando Alonso Díaz
Poreclă	El Nano
Născut	29 iulie 1981 (43 de ani)[1][2][3][4] Oviedo, provincia Asturia⁠(d), Spania
Părinți	José Luis Alonso[*][[José Luis Alonso (father of Formula 1 race driver Fernando Alonso)|​]]
Frați și surori	Lorena Alonso[*][[Lorena Alonso |​]]
Căsătorit cu	Raquel del Rosario[*]​ (2006–2011)
Cetățenie	Spania
Religie	ateism agnostic
Ocupație	pilot de Formula 1
Limbi vorbite	limba spaniolă limba engleză limba italiană
Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1
Ani activi	2001, 2003-2018, 2021-prezent
Echipe anterioare	Minardi (2001) Renault (2003-2006, 2008-2009) McLaren (2007, 2015-2018) Ferrari (2010-2014) Alpine (2021-2022)
Echipa actuală	Aston Martin Aramco (2023-prezent)
Număr	14
Titluri	2 (2005, 2006)
Curse	404 (401 starturi)
Victorii	32 (7,92%)
Pole-uri	22 (5,45%)
Tururi rapide	26 (6,44%)
Podiumuri	106 (26,24%)
Puncte	2.337
Prima cursă	MP al Australiei din 2001
Prima victorie	MP al Ungariei din 2003
Ultima victorie	MP al Spaniei din 2013
Ultima cursă	MP de la Abu Dhabi din 2024
Poziția în 2024	Locul 9 (70 de puncte)
actualizează datele statistice
Semnătură
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database cont Instagram canal YouTube
Modifică date / text

Fernando Alonso Díaz (n. 29 iulie 1981, Oviedo, provincia Asturia^⁠(d), Spania) este un pilot de curse spaniol care concurează în prezent în Formula 1 pentru echipa Aston Martin Aramco. El a câștigat Campionatul Mondial de Formula 1 la piloți în 2005 și 2006 cu echipa Renault. Alonso a condus pe parcursul carieriei și pentru Minardi, McLaren, Ferrari și Alpine. Cu Toyota, Alonso a câștigat Cursa de 24 de ore de la Le Mans de două ori, în 2018 și 2019, și Campionatul Mondial de Anduranță FIA în 2018-19. În 2019, a câștigat 24 de ore de Daytona cu Wayne Taylor Racing.

Născut în Oviedo, Asturias, într-o familie muncitoare, a început kartingul la vârsta de trei ani și a obținut succes în campionatele locale, naționale și mondiale. Alonso a progresat la curse de mașini la vârsta de 17 ani, câștigând Euro Open de Nissan în 1999 și a fost al patrulea în Campionatul Internațional de Formula 3000 din 2000. A debutat în Formula 1 cu Minardi în 2001 înainte de a se alătura echipei Renault ca pilot de teste în 2002. Promovat la un loc de cursă în 2003, Alonso a câștigat două titluri mondiale la piloți în 2005 și 2006, devenind (pe atunci) cel mai tânăr pole-sitter, cel mai tânăr câștigător de cursă, cel mai tânăr campion mondial și cel mai tânăr dublu-campion din istoria sportului. După ce a terminat pe locul trei cu McLaren în 2007, s-a întors la Renault pentru 2008 și 2009 și a câștigat două curse în primul an pentru a termina al cincilea la general. Alonso a condus pentru Scuderia Ferrari din 2010 până în 2014, terminând al doilea în spatele lui Sebastian Vettel în trei dueluri pentru titlu puternic disputate în 2010, 2012 și 2013. O a doua etapă cu McLaren în perioada 2015-2018 nu a avut niciun succes, și a părăsit temporar sportul.

În 2021, Alonso s-a întors în Formula 1 pentru a concura cu Alpine, fosta echipă Renault. La Marele Premiu al Qatarului din 2021, Alonso s-a clasat din nou pe un podium de F1 după 7 ani, ultima oară întâmplându-se la Marele Premiu al Ungariei din 2014. Prin această performanță, a doborât recordul pentru cea mai lungă perioadă dintre două podiumuri pentru un pilot în Formula 1.^[5] La Marele Premiu al statului Singapore din 2022, el a doborât un alt record, cele mai multe starturi pentru un pilot în Formula 1.

Alonso s-a mutat la Aston Martin pentru sezonul 2023.^[6]

În 2023, Fernando Alonso a depășit 100.000 km parcurși în cursele de Formula 1, performanță pe care niciun alt pilot nu a mai atins-o.^[7]