Glicemie

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Glicemia reprezintă concentrația glucozei în sânge.^[1]

Mecanismele de autoreglare ale organismelor animalelor mențin glicemia relativ constantă, la valori în jur de 1 gram de glucoză la litru. În felul acesta sângele aduce permanent organelor și țesuturilor cantitățile necesare de glucoză sangvină.

Reglarea nivelului sangvin al glucozei se face prin unele substanțe, de natură mai ales hormonală. Unele micșorează glicemia, cum ar fi insulina, iar altele o cresc, cum ar fi glucagonul, adrenalina și hormonul de creștere.

Valoarea normală a glicemiei este între 4,4 și 6,7 milimoli pe litru de sânge (corespunde la 0,8 - 1,2 grame pe litru), atunci când analiza se face pe sângele recoltat dimineața, pe nemâncate.
Valoarea trebuie să fie de cel puțin 6,7 milimoli pe litru (1,2 grame pe litru) la două ore după luarea unei mese.^{[necesită citare]}