Jean Rey (n. 15 iulie 1902, Liège - d. 19 mai 1983, Liège) a fost un avocat și om politic belgian și militant valon. A fost ministru al reconstrucției în guvernul belgian (1954 - 1958).
În calitate de ministru a militat pentru înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și apoi a participat la negocierile pentru Tratatul de la Roma.
A fost membru al Comisiei Europene (1958-1967) și i-a succedat lui Walter Hallstein ca președinte al Comisiei Europene (1967-1970).
Fin diplomat și negociator abil, dă dovadă de eficacitate la întâlnirea la vârf de la Haga, unde se hotărăsc o serie de măsuri de relansare și accelerare a construcției europene.
Jen Rey este la originea sistemului resurselor financiare proprii ale Uniunii Europene, care a culminat, la 22 aprilie 1970, cu semnarea Tratatului de la Luxemburg, cunoscut sub denumirea scurtă Tratatul bugetar din 1970 (denumirea completă fiind: Tratatul de modificare a unor dispoziții bugetare ale Tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a Tratatului de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților Europene[8]).