Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.

Responsive image


Klaus Iohannis

Klaus Iohannis
Date personale
Nume la naștereKlaus Iohannis Modificați la Wikidata
Născut (65 de ani)[9][10][11] Modificați la Wikidata
Sibiu, România[12] Modificați la Wikidata
PărințiGustav Heinz Iohannis
Susanne Iohannis
Căsătorit cuCarmen Iohannis (din ) Modificați la Wikidata
Număr de copii0 Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor de liceu[*]
politician
profesor de fizică[*]
inspector școlar[*]
om de stat
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBucurești
Sibiu Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[13]
limba engleză
limba germană
limba franceză Modificați la Wikidata

Al VI-lea Președinte al României
Deținător actual
Funcție asumată
21 decembrie 2014[1]
Prim-ministruVictor Ponta - 2014–2015
Gabriel Oprea - 2015 (interimar)
Sorin Cîmpeanu - 2015 (interimar)
Dacian Cioloș - 2015–2017
Sorin Grindeanu - 2017
Mihai Tudose - 2017–2018
Mihai Fifor - 2018 (interimar)
Viorica Dăncilă - 2018–2019
Ludovic Orban - 2019–2020
Nicolae Ciucă - 2020 (interimar)
Florin Cîțu - 2020–2021
Nicolae Ciucă - 2021–2023
Cătălin Predoiu - 2023 (interimar)
Marcel Ciolacu - 2023–prezent
Precedat deTraian Băsescu
Primar al Municipiului Sibiu
În funcție
30 iunie 2000 – 2 decembrie 2014
Precedat deDan Condurat
Succedat deAstrid Fodor
Președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România
În funcție
2002[2] – 5 martie 2013[3]
Precedat deWolfgang Wittstock
Succedat dePaul-Jürgen Porr
Președinte al Partidului Național Liberal
În funcție
28 iunie 2014[4] – 18 decembrie 2014[5]
Precedat deCrin Antonescu
Succedat deAlina Gorghiu

PremiiOrdinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Ofițer[*] ()
Ordinul de Merit al Republicii Austria în grad de Comandor de Argint[*]
Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Republicii
Ordinul Stara Planina[*] ()
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Cavaler Mare Cruce cu Colan[*]
Ordinul național „Pentru Merit”
Commendatore dell'Ordine della Stella della solidarietà italiana[*][[Commendatore dell'Ordine della Stella della solidarietà italiana |​]]
Ordinul de Merit al Marelui Ducat al Luxemburgului[*]
...mai multe...
Partid politicIndependent (2014–prezent; suspendat din PNL pe perioada președinției)[6]
PNL (2013–2014)
FDGR (1990–2013)
Ideologieconservatorism[7][8] Modificați la Wikidata
RezidențăPalatul Cotroceni
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai ()
Profesieprofesor de fizică
Semnătură
Prezență online

Klaus Werner Iohannis (în germană: Johannis,[14] n. , Sibiu, România) este un politician și fost profesor de fizică, care ocupă funcția de președinte al României din data de 21 decembrie 2014.

Iohannis este al patrulea președinte etnic german dintr-un stat din Europa Centrală și de Est după căderea Cortinei de Fier, după Rudolf Schuster din Slovacia respectiv Ferenc Mádl și Pál Schmitt din Ungaria. Totodată, Iohannis este singurul președinte din istoria postdecembristă a României care nu a fost anterior membru al Partidului Comunist Român (PCR), însă a fost membru al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) în liceu, ca pionier.[15] De asemenea, în presa românească a existat o controversă în trecutul relativ recent privind o potențială colaborare a acestuia cu Securitatea în România comunistă.[16]

Iohannis a fost profesor de fizică[17] și inspector școlar în județul Sibiu înainte de a deveni primar al municipiului Sibiu (cunoscut de asemenea în germanǎ ca Hermannstadt) în anul 2000, funcție în care a fost reales în 2004, 2008 și 2012, cu scoruri electorale covârșitoare, de fiecare dată candidând din partea Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR). În 2007, Sibiul a devenit Capitală Culturală Europeană, lui Iohannis fiindu-i atribuit meritul de a fi modernizat infrastructura și a fi pus în valoare potențialul economic, cultural, istoric și turistic al orașului. De asemenea, municipiul Sibiu a fost ajutat să obțină acest statut și de către Marele Ducat al Luxemburgului respectiv orașul Luxemburg cu care a împărțit acest titlu onorific la nivel european în anul 2007 (Luxemburg fiind la a doua sa ediție anuală culturală europeană atunci, prima dată acordându-i-se acest titlu în anul 1995).

În 2009, după căderea primului guvern Emil Boc, Iohannis a fost propus de către Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Social Democrat (PSD) pentru funcția de premier, însă președintele de atunci, Traian Băsescu, a refuzat să-l nominalizeze în favoarea lui Lucian Croitoru (independent), al cărui guvern însă nu a fost susținut ulterior în parlament.

În 2013, Iohannis a devenit membru PNL (la invitația fostului lider al partidului de atunci, mai precis Crin Antonescu) dobândind de asemenea funcția de prim-vicepreședinte al partidului ulterior, iar la data de 28 iunie 2014 a devenit președintele acestuia. Un membru notoriu al Uniunii Social-Liberale (USL), Johannis a fost respins ca vicepremier/vice-prim-ministru de fostul prim ministru și aliat politic de coaliție din PSD Victor Ponta în 2014, motiv care a produs desființarea fostei alianțe social-liberale în acel an.[18] În scurtul său mandat de președinte al Partidului Național Liberal (PNL), a format o alianță cu Partidul Democrat Liberal (PDL) și a pus bazele unei viitoare fuziuni prin absorbție între cele două partide. Alianța, denumită Alianța Creștin Liberală (ACL), l-a promovat drept candidat la alegerile prezidențiale din 2014, pe care le-a câștigat în al doilea tur de scrutin, în care a obținut 54,43% din voturi, învingându-l pe candidatul Partidului Social Democrat (PSD) și prim-ministrul atunci în funcție, Victor Ponta.

La data de 24 noiembrie 2019, a câștigat în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2019, candidând din partea PNL cu sprijinul FDGR/DFDR, fiind susținut de asemenea de Partidul Mișcarea Populară (PMP) precum și de Alianța 2020 USR–PLUS în turul al doilea, în care a obținut peste 66,09% din voturi, împotriva candidatei Partidului Social Democrat (PSD), Viorica Dăncilă, atunci prim-ministru.[19] A fost cea mai mare victorie prezidențială anti-PSD și, totodată, cea mai categorică victorie a unui candidat în cadrul alegerilor prezidențiale din România de la Ion Iliescu (în 1990 și în 2000) până în prezent. Pe durata celui de-al doilea mandat prezidențial însă, Klaus Johannis a devenit unul dintre cei mai nepopulari și antipatizați președinți români, conform anumitor comentatori politici și a unor sondaje de opinie, având o rată de dezaprobare de 90% pe final de mandat, mai mare chiar și decât a predecesorului său, Traian Băsescu, pe finalul celui de-al doilea mandat prezidențial al acestuia.[20][21][22][23][24] De asemenea, cele două mandate prezidențiale ale lui Klaus Johannis, în special cel de-al doilea, au fost des, aspru și legitim criticate de fostul electorat al acestuia, fiind acuzat de către acesta din urmă precum și de foștii săi aliați politici de trădare, în special de fostul președinte PNL, Ludovic Orban.[25][26][27] De asemenea, Dominic Fritz (USR, actualul primar al municipiului Timișoara) a denumit poziționarea politică ulterioară a lui Iohannis drept sfidare față de milioane de români care l-au votat anterior.[28]

  1. ^ „Iohannis a depus jurământul în Parlament: "Voi fi președintele tuturor românilor. Nu există altă cale pentru România decât aceea a unei țări eliberate de corupție". Iohannis a primit Colanul de aur al Ordinului”. Mediafax. . 
  2. ^ „FDGR pe scurt”. Forumul Democrat al Germanilor din România. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Adrian Popescu (). „Doctorul Paul Jurgen Porr, succesorul lui Klaus Iohannis la conducerea Forumului Democrat al Germanilor din România”. Gândul. 
  4. ^ Andi Manciu (). „Klaus Iohannis, noul PREȘEDINTE al PNL: "Invit în partid pe cei care au crezut că le va fi mai bine afară". Mediafax. 
  5. ^ Raluca Pantazi (). „Cine este Alina Gorghiu, noul președinte al Partidului Național Liberal”. HotNews.ro. 
  6. ^ Andi Manciu (). „Iohannis: Mi-am anunțat demisia din PNL. Mulțumesc pentru că am avut onoarea să fiu președintele PNL”. Mediafax. 
  7. ^ https://www.rador.ro/2019/11/21/handelsblatt-cu-un-presedinte-conservator-romanii-spera-intr-un-viitor-mai-bun/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ https://www.efe.com/efe/english/world/conservative-klaus-iohannis-wins-re-election-as-romania-s-president/50000262-4118468  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ http://www.faz.net/aktuell/politik/ausland/europa/klaus-johannis-gewinnt-praesidentenwahl-2014-in-rumaenien-13270731.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ Klaus Werner Johannis, Brockhaus Enzyklopädie 
  11. ^ Klaus Johannis, Munzinger Personen, accesat în  
  12. ^ Bürgerpräsident mit deutschen Tugenden (în germană), accesat în  
  13. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  14. ^ de Norbert Mappes-Niediek (), „Präsidentenwahl Rumänien: „Guter Rumäne" gegen „echter Rumäne", Frankfurter Rundschau, accesat în  
  15. ^ „Klaus Iohannis, despre cele 6 case pe care le deține”. B1 TV. . Accesat în . 
  16. ^ Valer Marian (). „A fost sau nu a fost omul Securității?”. Cotidianul.ro. Accesat în . 
  17. ^ „Iohannis se pensionează din postul de profesor de la Colegiul „Brukenthal". Președintele a ținut catedra blocată 27 de ani”. www.digi24.ro. . Accesat în . 
  18. ^ Victor Bratu (). „Criza din Guvern/ Pozițiile radicale pe care s-au blocat Victor Ponta și Crin Antonescu. Traian Băsescu – apel către premier să-l accepte pe Klaus Iohannis ca vicepremier”. Cursdeguvernare.ro. Accesat în . 
  19. ^ DIGI24
  20. ^ Leonard Bădilă (). „Klaus Iohannis a pierdut complet încrederea românilor! Are un nivel de 90% dezaprobare. Sondaj CURS”. Capital.ro. Accesat în . 
  21. ^ R.C. (). „Cel mai prost președinte”. Cotidianul.ro. Accesat în . 
  22. ^ Petru Tomegea. „Iohannis - răul absolut”. Crai Nou. Accesat în . 
  23. ^ Ovidiu Cornea (). „Barometru civic 2023: Încrederea românilor în politicieni, sub 5 puncte din 10. Ce calități contează pentru români și cu cine ar vota”. Europa Liberă. Accesat în . 
  24. ^ „Președintele Iohannis, nouă ani de domnie. „Ghinion" sau baftă?”. Europa Liberă. . Accesat în . 
  25. ^ „Orban, la Congresul USR: Suntem condamnați să colaborăm; Trădarea lui Iohannis, cea mai mare făcută de vreun om politic după 1990”. Știri de Sibiu. . Accesat în . 
  26. ^ Alin Miron Stănescu (). „Românii nu-i iartă „trădarea" lui Iohannis. Ironii mușcătoare: „Să nu ne scapi și de ruși cum ne-ai scăpat de PSD!" / „Vorbim cu Putin să nu atace în weekend, că e închis la Cotroceni". Ziariștii. Accesat în . 
  27. ^ „Ludovic Orban: „Iohannis e un trădător". Întrebat cine a condus de fapt PNL în mandatul său: „Eu, cu anumite contribuții". HotNews. . Accesat în . 
  28. ^ Redacția Agerpres (). „Fritz (USR): Iohannis a sfidat voturile a milioane de români cărora le-a promis că va scăpa țara de PSD”. Agerpres. Accesat în . [nefuncționalăarhivă]

Previous Page Next Page