Mao Zedong 毛泽东 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | 毛澤東 |
Născut | [1][2][3][4][5] Shaoshan(d), Hunan, Republica Populară Chineză |
Decedat | (82 de ani)[1][2][3][6][7] Xichang'anjie Subdistrict(d), Beijing, Republica Populară Chineză |
Înmormântat | Mausoleum of Mao Zedong[*] () |
Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
Părinți | Mao Yichang[*] Wen Qimei[*][8] |
Frați și surori | Mao Zemin[*][9] Mao Zetan[*][10] |
Căsătorit cu | Luo Yixiu (–)[11] Yang Kaihui (–)[11] He Zizhen (–)[11] Jiang Qing (–)[12] |
Număr de copii | 10 |
Copii | Mao Anying[*][13][14][15] Mao Anqing[*][13][14][15] Mao Anlong[*][15] Yang Yuehua[*] Li Min[*][11] Li Na[*][11] |
Cetățenie | Dinastia Qing (–) Republica Chineză (–) Republica Sovietică Chineză (–) Republica Populară Chineză (–) |
Etnie | Chinezi Han |
Religie | ateism ateu |
Ocupație | politician poet scriitor filozof profesor bibliotecar strateg[*] teoretician politic[*] revoluționar caligraf[*] |
Limbi vorbite | limba mandarină[16] Xiang Chinese[*] limba chineză[17] |
Primul Președinte al Partidului Comunist Chinez | |
În funcție 1943 – 1976 | |
Precedat de | Zhang Wentian (ca Secretar General al Partidului Comunist Chinez) |
Succedat de | Hua Guofeng |
Primul Președinte al Republicii Populare Chineze | |
În funcție 27 septembrie 1954 – Aprilie 1959 | |
Precedat de | Poziție creată |
Succedat de | Liu Shaoqi |
Primul Președinte al Comisiei Militare Centrale a RPMC | |
În funcție 1954 – 1976 | |
Precedat de | Poziție creată |
Succedat de | Hua Guofeng |
Primul Președinte al Conferinței Politice Consultative a RPC | |
În funcție 1 octombrie 1949 – 25 decembrie 1954 | |
Precedat de | Poziție creată |
Succedat de | Zhou Enlai |
Premii | People's Liberation Army Strategist[*] |
Partid politic | Partidul Comunist Chinez |
Alma mater | Dongshan Senior High School[*] () Xiangxiang First Senior High School[*] () The First High School of Changsha, Hunan[*] () Hunan First Normal University[*] (iunie 1918) |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Mao Zedong (sau Mao Zedong 毛泽东 sau Mao Tzedong, Mao Tzedun; n. , Shaoshan(d), Hunan, Republica Populară Chineză – d. , Xichang'anjie Subdistrict(d), Beijing, Republica Populară Chineză) a fost un lider comunist chinez.
În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea în China, proclamând Republica Populară Chineză.
Fiu de țărani, Mao Zedong a fost de profesie învățător. A condus forțele comuniste în lupta dusă împotriva forțelor naționaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-și recruta armata și a scăpa de încercuirea armatei Kuomintang (este ceea ce ideologia oficială a numit Marșul cel Lung). Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez și, în această calitate, după 1949 - șeful de facto al statului. Campaniile inițiate de el precum Marele salt înainte ca și Revoluția Culturală au avut consecințe catastrofale, estimându-se că au provocat moartea a 40-70 milioane de oameni. În consolidarea regimului comunist în China, Mao s-a bazat pe țărănime și pe cultul personalității.
Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare și politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism.
Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi. Este privit în China ca un mare revoluționar, un strateg politic, un mare conducător de armată și salvator al națiunii. Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei și a ajutat la formarea Chinei moderne. În plus, Mao este privit și ca un poet, filozof și vizionar, din cauza cultului personalității folosit în timpul conducerii sale.[18] Realizările sale mai includ și promovarea femeii în societate, îmbunătățirea școlarizării populației, dublând numărul elevilor, asigurarea cu locuințe, abolirea șomajului și inflației, îmbunătățirea accesului la servicii sanitare, creșterea semnificativă a populației[19][20] și a speranței de viață.[21][22]
Totuși, acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, sunt vinovate pentru moartea a între 50 și 70 de milioane de chinezi[23][24]. De când Deng Xiaoping a preluat puterea în 1978, multe politici maoiste au fost abandonate în favoarea reformelor economice.
Deși a promovat valoarea femeii în societate, documente publicate de Departamentul de Stat al Statelor Unite în 2008, arată că în 1973 Mao a declarat, într-o conversație cu Henry Kissinger, consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui Richard Nixon, că „China este o țară foarte săracă. Nu avem multe. Ceea ce avem în exces sunt femeile”, după care a propus să ofere Statelor Unite 10 milioane de chinezoaice, spunând că astfel se va micșora povara Chinei și va impulsiona creșterea demografiei SUA creând un „dezastru”.[25][26] Mao și Kissinger au convenit ulterior ca aceste discuții despre femei să fie șterse din înregistrările făcute publice.[27]
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
Mao had an extraordinary mix of talents: he was visionary, statesman, political and military strategist of cunning intellect, a philosopher and poet.
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Britannica
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite MoboGao
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Fenby