Marchizul de Sade

D. A. F. de Sade
Portretul Marchizului de Sade de Charles-Amédée-Philippe van Loo (circa 1761), singurul portret pentru care Sade a stat.
Date personale
Născut	2 iunie 1740(1740-06-02) Hotel de Condé, Paris, Franța
Decedat	2 decembrie 1814 (74 de ani) Azilul Charenton, Charenton-Saint-Maurice, Franța
Înmormântat	hôpital Esquirol[*][[hôpital Esquirol (lunatic asylum)|​]]
Cauza decesului	boală infecțioasă
Părinți	Jean-Baptiste de Sade[*][[Jean-Baptiste de Sade (diplomat francez)|​]] Marie Eleonore de Maillé[*][[Marie Eleonore de Maillé (mother of Marquis de Sade)|​]][1]
Căsătorit cu	Renée-Pélagie Montreuil de Sade
Copii	Louis Marie de Sade, Donatien-Claude "Armand", Conde de Sade, Madeleine Laure de Sade.
Cetățenie	Franța[2]
Religie	ateism
Ocupație	Nobil, scriitor, poet, critic, delegat al Convenției Naționale, filozof
Limbi vorbite	limba franceză[3][4]
Partid politic	politician independent
Activitatea literară
Limbi	limba franceză
Opere semnificative	Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei (1785), Justine (1791)
Influențe Rousseau, Baronul d'Holbach, La Mettrie, Spinoza, Voltaire
A influențat pe Guillaume Apollinaire, Antonin Artaud, Georges Bataille, Simone de Beauvoir, Samuel Beckett, Michel Foucault, Pierre Klossowski, Camille Paglia, Pier Paolo Pasolini, Luis Buñuel
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Donatien Alphonse-François, Marchiz de Sade (n. 2 iunie 1740 — d. 2 decembrie 1814) (IPA: [maʁki: dəsad]) a fost un aristocrat francez care a devenit celebru prin activitatea sa sexuală libertină, perversă și excepțional de violentă precum și prin scrierile sale apologetice despre acest subiect.

Sadismul ca perversiune sexuală și parafilie violentă, și-a primit numele de la activitățile sale criminale, pentru care Marchizul de Sade a fost încarcerat în total 32 de ani din viață, în mai multe închisori și într-un azil.

Sunt cunoscute două filme despre biografia lui: „Marchizul de Sade/ Quills”, de Philip Kaufman (2000, cu Geoffrey Rush, în rolul principal) și „Sade”, de Benoit Jacquot (2000, cu Daniel Auteuil)^[5]. Pier Paolo Pasolini, în filmul său „Salo” (1976), a transpus „Les 120 journèes de Sodome” (1785), cea mai importantă carte a marchizului, despre o societate totalitară și despre debandada din Italia fascistă^[5].