Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
Nestor Mahno
| Nestor Ivanovici Mahno | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | ба́тько Махно́  |
| Născut | 26 octombrie / 8 noiembrie 1888 Huliaipole, Imperiul Rus, (azi Ucraina) |
| Decedat | 6 iulie 1934 Paris, Franța |
| Înmormântat | columbarul Père-Lachaise[*][1] |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Frați și surori | Savely Makhno[*] |
| Căsătorit cu | Agafia Kuzmenko |
| Copii | Olena Makhno[*] |
| Cetățenie |  Republica Populară Ucraineană Imperiul Rus Ucraina[2] Franța[2] |
| Religie | Ateism |
| Ocupație | Revoluționar anarho-comunist, pictor, decorator teatral |
| Locul desfășurării activității | Harkov[3][2] Kiev[3][2] Huleaipole |
| Limbi vorbite | limba rusă[4] |
| Batko | |
| În funcție 5 ianuarie 1919 – 28 august 1921 | |
| Partid politic | Anarho-comunism |
| Ideologie | platformism[*] Anarho-comunism socialism libertarian[*] |
Modifică date / text  | |
Nestor Ivanovici Mahno (în Нестор Іванович Махно, în Нестор Иванович Махно; n. , Huleaipole, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. , Paris, Franța) a fost un revoluționar ucrainean anarho-comunist care a condus o armată anarhistă în estul Ucrainei în timpul Războiului Civil din Rusia.
Mahno a comandat „Armata Revoluționară Insurecționară Ucraineană”, cunoscută și ca „Armata Verde” sau „Armata Anarhistă Neagră”. Cu o infanterie de 83.000 de soldați și o cavalerie de 20.000 de oameni a controlat un teritoriu cu aproximativ 7 milioane de locuitori. El a fost combătut și de țaristi dar și de Armata Roșie a bolșevicilor, precum și de Gărzile Roșii. A organizat temporar Teritoriile libere ale Ucrainei într-o structură care nu era nici capitalistă, nici comunistă.[5][6] Mahno a fost descris de teoreticiana Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească.[7] Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea.[8]
- ^ Beauvis and Langlade, Le columbarium du Père-Lachaise, 1992[*]Le columbarium du Père-Lachaise, 1992 (book)|]], p. 61 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ a b „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Yekelchyk 2007, p 80.
- ^ Charles Townshend, John Bourne, Jeremy Black (). The Oxford Illustrated History of Modern War. Oxford University Press. ISBN 0198204272.
- ^ Emma Goldman (). My Disillusionment in Russia. Courier Dover Publications. p. 61. ISBN 048643270X.
- ^ William Henry Chamberlin, Russia's Iron Age, Ayer Publishing, 1970, p. 201; V. Rapoport, Y. Alekseev, V. G. Treml (tradus de B. Adams), High Treason: Essays on the History of the Red Army, 1918-1938, Duke University Press, 1985, p68; Michael Malet, Nestor Makhno in the Russian Civil War, Macmillan, 1982, p85; Steve Zaloga, Leland S. Ness, Red Army Handbook, 1939-45, Sutton, 1998, p105
Previous Page Next Page
