Onomatopee

Gramatică

• Verb

Neflexibilă

• Adverb

• Conjuncție

• Interjecție

• Prepoziție

• Locuțiune

Sintaxă

Propoziție subordonată

Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot^[1].

Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în sistemul gramatical al limbii^[2].

Onomatopeele și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redă^[3].

^ Constantinescu-Dobridor 1980, p. 306.
^ Dubois 2002, p. 334.
^ Bussmann 1998, p. 83.

[const_306-1] Constantinescu-Dobridor 1980, p. 306.

[dubois-2] Dubois 2002, p. 334.

[3] Bussmann 1998, p. 83.

[1]

[2]

[3]

Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors. Please consider supporting us by disabling your ad blocker.

Onomatopee

Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.