Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.

Responsive image


Paradisul (Dante)

Acest articol se referă la lucrarea poetică. Pentru alte sensuri, vedeți Paradisul (dezambiguizare).
Paradisul
Volume
Canto XXX (Paradiso)[*][[Canto XXX (Paradiso) |​]]
Canto XIII (Paradiso)[*][[Canto XIII (Paradiso) |​]]
Informații generale
AutorDante Alighieri
Genepopee
Ediția originală
Titlu original
Paradiso
Limbalimba toscană[*]
limba italiană Modificați la Wikidata
Țara primei apariții Italia Modificați la Wikidata
Data primei apariții

Paradisul (titlu original Paradiso) este o treia parte și ultima a lucrării poetice Divina Comedie, scrisă de Dante Alighieri între 1307 și 1321, care mai cuprinde și părțile numite Infernul (Inferno) și Purgatoriul (Purgatorio).

Este o alegorie care prezintă călătoria lui Dante prin Rai, ghidat de Beatrice Portinari, care simbolizează teologia. În aceasta lucrare, Paradisul este descris ca o serie de sfere concentrice care înconjoară Pământul: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, stelele fixe, Primul mobil[1] și, ultima, Empireul[2]. A fost scrisă la începutul secolului al XIV-lea. Alegoric, poemul reprezintă ascensiunea sufletului la Dumnezeu.

Dante și Beatrice în al patrulea cer, al Soarelui
(Ilustrație de Gustave Doré)
Paradisul este descris conform cu viziunea medievală a Universului, cu Pământul înconjurat de sfere concentrice care conțin planete și stele.
  1. ^ În astronomia clasică, medievală și renascentistă, Primum Mobile era sfera cea mai îndepărtată din modelul geocentric al universului.
  2. ^ Empireo - în cosmologiile antice, era locul cel mai înalt din cer, despre care se presupunea că era ocupat de elementul foc - medievalul empyreus, o adaptare a cuvântului din greaca veche ἔμπυρος, empyrus, avea sensul de "în foc/pe foc (pyr).

Previous Page Next Page