Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
Peroxid de hidrogen
| Peroxid de hidrogen | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 7722-84-1 |
| ChEMBL | CHEMBL71595 |
| PubChem CID | 22326046 784, 22326046 |
| Formulă chimică | H₂O₂[1]  |
| Masă molară | 34,005 u.a.m.[1] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,39 g/cm³[2] la 20 °C |
| Punct de topire | −0,432 °C[2] |
| Punct de fierbere | 150,2 °C[2][3] la 760 de Torri |
| Presiune de vapori | 5 mm Hg[2] |
| Viscozitate | cimenatică 1,245 square centimetre per secondi |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Peroxidul de hidrogen, cunoscut sub denumirea comună de apă oxigenată (sau perhidrol) este un lichid incolor, cu punctul de fierbere 150,2 °C și cu punctul de topire/înghețare -0,432 °C. Formula sa chimică este H2O2.
Se amestecă cu apa în orice proporție, este solubil în eter și alcool. Are constanta dielectrică mare, apropiată de a apei, fiind un bun dizolvant ionizant față de săruri, în cazurile în care nu se manifestă ca oxidant. O soluție de 3% în apă distilată are numele de apă oxigenată farmaceutică [4] iar o soluție 35% poartă denumirea de perhidrol[5].
Fiind instabilă în soluții concentrate, se descompune spontan, rezultând apă și oxigen. Viteza de descompunere este influențată de o serie de factori ca: lumina, căldura, catalizatorii etc[5]. Poate fi stabilizată prin adaosul unor mici cantități de acid fosforic, uree, acid sulfuric, fosfat de sodiu, etc [6] care reduc viteza de descompunere în apă și oxigen[7]. Este o specie oxigen reactivă și o sursă de radicali hidroxil. Poate participa la reacții chimice oscilante Briggs-Rauscher[8][9]. Cu un acid formează peracidul corespunzător. Poate oxida amoniacul la hidrazină.
Se păstrează în vase de culoare închisă pentru a evita expunerea la lumină.
Astăzi, peroxidul de hidrogen este preparat aproape exclusiv prin procedeul antrachinonă. Sinteza electrochimică a H2O2 din apă și oxigen este o alternativă foarte promițătoare, deoarece permite: (a) producția locală acolo unde este necesară și (b) utilizarea energiei electrice pentru sinteza chimică[10].
- ^ a b c „Apă oxigenată”, hydrogen peroxide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c d http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0335.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Ripan, Ceteanu, op.cit., p. 195
- ^ a b Apa oxigenată 35%
- ^ Ripan, Ceteanu, op. cit., p. 197
- ^ Pauling, op. cit., p. 225
- ^ Csepei, L.I.; Bolla, Cs. (). „"Is starch only a visual indicator for iodine in the Briggs-Rauscher oscillating reaction?” (PDF). Studia UBB Chemia. 60 (2): 187–199.
- ^ Csepei, L.I.; Bolla, Cs (). „"The Effect of Salicylic Acid on the Briggs-Rauscher Oscillating Reaction”. Studia UBB Chemia. 53 (1): 285–300.
- ^ „Electrochemical synthesis of hydrogen peroxide from water and oxygen”. Nature Catal. .
Previous Page Next Page
