Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Personificarea este o figură de stil prin care li se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești (de exemplu: norii plâng; stelele clipesc; păsărelele șoptesc; vântul aleargă; sălciile triste).
Personificarea este folosită, în special, în creația folclorică, în fabule și în poezia lirică:
Personificarea este o figură de stil dominantă, îndeosebi, în poezie:
În unele poezii, precum „Concertul în luncă” de Vasile Alecsandri, „Nuntă în codru” de George Coșbuc, „Rapsodii de toamnă” de George Topîrceanu, un întreg spațiu este transpus, umoristic, la dimensiune umană.