Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
Petre Alexandrescu (pictor)
- Acest articol se referă la pictorul Petre Alexandrescu. Pentru alte sensuri, vedeți Petre Alexandrescu (istoric și arheolog) .
| Petre Alexandrescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1828  București[1] sau Craiova[2] , Țara Românească |
| Decedat | (71 de ani) Brăila, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură, pictură murală |
| Pregătire | Léon Cogniet |
| Profesor pentru | Ion Andreescu |
| Mișcare artistică | academism |
| Opere importante | pictura murală de la Mănăstirea Antim |
Modifică date / text  | |
Petre Alexandrescu (n. 1828, București[1] sau Craiova[2] - d. 18 iulie 1899, Brăila) a fost un pictor român care a pășit pe urmele lui Gheorghe Tattarescu. Nu se știe dacă s-a înscris la Academia di San Luca, cert este că a rămas la Roma cinci ani de zile, până în 1856. Din afirmațiile lui Ion Frunzetti, artistul a trecut în 1856 pe la Paris unde ar fi fost elevul lui Léon Cogniet (1794 - 1880), care era profesor al Academiei de Arte și avea o mare influență asupra tineretului. Tot Frunzetti a afirmat că Alexandrescu a fost coleg de atelier cu Jules Lefebvre, Carolus Duran și Emile Bayard, care erau pictori academiști opozanți fervenți ai înnoirii limbajului artistic.
A fost profesor de desen la Gimnaziul Gheorghe Lazăr, al patrulea gimnaziu din București, unde a rămas până la 1867. Petre Alexandrescu contribuit la decorarea bisericii Antim din București și a lucrat la Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Brăila. În anul 1867 artistul a plecat de la București la Brăila și a renunțat la pictură. Chiar dacă retragerea sa din domeniul artei a fost atât de stranie, ceea ce nu este fără semnificație, totul având conotații asupra psihologiei acestuia precum și asupra mediului artistic al epocii, Petre Alexandrescu a contribuit la prestigiului artei academice de tip clasic. El a insuflat gustul spre alegoria convențională și spre compoziția retorică prin toate lucrările pe care le-a realizat. A strecurat totuși elemente de viziune de tip realist în portretistica sa, fapt care a dus la deschiderea unui drum mai sănătos decât a făcut-o Gheorghe Tattarescu. Cu toate acestea, artistul român nu a fost o personalitate capabilă de a contracara în arta românească tendița oficială spre academism.
Previous Page Next Page
