Termenul poliedru semiregulat (sau politop semiregulat) este utilizat în mod diferit de diferiți autori.
În definiția inițială, un poliedru semiregulat este un poliedru cu fețe poligonale regulate și un grup de simetrie care este tranzitiv pe vârfuri (acest lucru rezultă din definiția lui Thorold Gosset din 1900 a politopului semiregulat general).[1][2] Dintre aceste poliedre fac parte:
Aceste poliedre actual sunt denumite poliedre uniforme.
Aceste poliedre semiregulate pot fi descrise complet prin configurația vârfului: o listă a fețelor după numărul de laturi, în ordinea în care apar în jurul unui vârf. De exemplu: 3.5.3.5 reprezintă icosidodecaedrul, la care alternează două triunghiuri și două pentagoane în jurul fiecărui vârf. În contrast: 3.3.3.5 este o antiprismă pentagonală. Aceste poliedre sunt uneori descrise ca tranzitive pe vârfuri.
După Gosset, alți autori au folosit termenul semiregulat în moduri diferite în raport cu politopurile. E. L. Elte a dat o definiție pe care Coxeter a găsit-o prea artificială.[3] Coxeter însuși a numit figurile lui Gosset uniforme, doar un subset destul de restrâns fiind clasificat drept semiregulat.[4]
Alții au clasificat mai multe poliedre ca fiind semiregulate. Acestea sunt:
O altă sursă de confuzie constă în modul în care sunt definite poliedrele arhimedice, apărând din nou interpretări diferite.
Definiția lui Gosset a semiregulatelor cuprinde poliedre cu simetrie superioară, poliedrele regulate și cele cvasiregulate. Unii autori de mai târziu preferă să spună că acestea nu sunt semiregulate, deoarece sunt mai regulate decât atât, iar poliedrele uniforme ar include pe cele regulate, cvasiregulate și semiregulate. Acest sistem de denumire funcționează bine și reconciliază multe, dar nu pe toate, dintre confuzii.
În practică, chiar și autoritățile cele mai eminente pot fi confuze, definind un anumit set de poliedre ca fiind semiregulat și/sau arhimedic, iar apoi considerând un set diferit în discuțiile ulterioare. Presupunerea că o definiție se aplică numai poliedrelor convexe este probabil cea mai frecventă sursă de erori. Coxeter, Cromwell[5] și Cundy & Rollett[6] se fac cu toții vinovați de astfel de derapaje.