Proces exoterm

În termochimie un proces exoterm^[1] sau proces exotermic^[2] (din greacă έξω (exo = în afară) și θερμ- (term- = cald) este un proces termodinamic cu scăderea entalpiei H (sau a energiei interne U) a sistemului,^[3] cu degajare de energie în mediul înconjurător al sistemului, de obicei sub formă de căldură, dar poate fi și sub formă de lumină (de exemplu scânteie, flacără sau fulgerare), electricitate (într-o baterie electrică) sau sonoră (de exemplu la arderea hidrogenului).

Termenul a fost inventat de chimistul francez din secolul al XIX-lea Marcellin Berthelot. Opusul unui proces exoterm este un proces endoterm, unul care absoarbe energie, de obicei sub formă de căldură. Noțiunea apare frecvent în chimia fizică la reacțiile chimice în care energia legăturilor chimice este convertită în energie termică (căldură).Astfel, o reacție exotermă duce în general la creșterea temperaturii mediului din jurul sistemului.