Proton | |
Structura protonului.
| |
Clasificare: | Barion |
Compoziție: | 2 quarci sus, 1 quarc jos |
Grupă: | Fermion |
Subgrupă: | Hadron |
Interacțiune: | Gravitație, electromagnetică, slabă, tare |
Simbol(uri): | p, p+, N+ |
Antiparticulă: | Antiproton |
Teoretizată: | William Prout (1815) |
Descoperită: | Ernest Rutherford (1919) |
Masă: | 1.672621637(83) × 10-27kg 938.272013(23) MeV/c2 1.00727646677(10) u[1] |
Timp de viață (particulă): | > 2.1 × 1029 ani (stabilă) |
Sarcină electrică: | +1 e 1.602176487(40) × 10-19 C[1] |
Raza sarcinii: | 0.877 fm[1] |
Moment electric dipolar: | < 5.4 x 10-24 e·cm |
Polarizabilitate electrică: | 1.20(6) x 10-3 fm3 |
Moment magnetic: | 2.792847351(28) μN |
Polarizabilitate magnetică: | 1.9(5) x 10-4 fm3 |
Spin: | 1⁄2 |
Izospin: | 1⁄2 |
Paritate: | +1 |
Condensat: | I(JP) = 1⁄2(1⁄2+)[2] |
Modifică text |
Protonii (din grecescul πρῶτον = primul) sunt particule subatomice din nucleele tuturor atomilor, având masa mp = 1,673·10−27 kg și sarcina electrică pozitivă qp= e = 1,602·10−19 C. Numărul protonilor este caracteristic pentru toți atomii unui element chimic. El reprezintă numărul de sarcini nucleare Z (numărul de sarcini electrice pozitive). Numărul de protoni stabilește poziția elementului în sistemul periodic al lui Mendeleev: numărul de protoni = numărul de sarcini nucleare = numărul de ordine. Protonul este simbolizat prin p+.
Deoarece toți protonii unui atom au sarcină pozitivă și se află toți în nucleu, apare întrebarea de ce nu se resping, fenomen fizic obișnuit la particulele cu același semn al încărcăturii electrice. Răspunsul este dat de teoria cuantică a câmpului: protonii interacționează nu numai prin forța electrostatică, dar și prin forțe nucleare tari. Acestea din urmă sunt transmise de gluoni.
Protonii au fost descoperiți în anul 1919 de către fizicianul Ernest Rutherford.