Radiu
|
|
|
Informații generale
|
Nume, Simbol, Număr
|
Radiu, Ra, 88
|
Serie chimică
|
Metale alcalino-pământoase
|
Grupă, Perioadă, Bloc
|
2, 7, s
|
Densitate
|
5500 kg/m³
|
Culoare
|
albă argintie
|
Număr CAS
|
7440-14-4
|
Număr EINECS
|
|
Proprietăți atomice
|
Masă atomică
|
u
|
Rază atomică
|
pm
|
Rază de covalență
|
pm
|
Rază van der Waals
|
pm
|
Configurație electronică
|
Rn 7s2
|
Electroni pe nivelul de energie
|
2, 8, 18, 32, 18, 8, 2
|
Număr de oxidare
|
2
|
Oxid
|
RaO
|
Structură cristalină
|
cubică
|
Proprietăți fizice
|
Fază ordinară
|
solid
|
Punct de topire
|
700º C 973° K
|
Punct de fierbere
|
1737º C 2010° K
|
Energie de fuziune
|
8,5 kJ/mol
|
Energie de evaporare
|
kJ/mol
|
Temperatură critică
|
K
|
Presiune critică
|
113 Pa
|
Volum molar
|
m³/kmol
|
Presiune de vapori
|
819
|
Viteza sunetului
|
m/s la 20 °C
|
Forță magnetică
|
|
Informații diverse
|
Electronegativitate (Pauling)
|
0,9
|
Capacitate termică masică
|
J/(kg·K)
|
Conductivitate electrică
|
1 S/m
|
Conductivitate termică
|
18,6 W/(m·K)
|
Prima energie de ionizare
|
509,3 kJ/mol
|
A 2-a energie de ionizare
|
979 kJ/mol
|
A 3-a energie de ionizare
|
{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
|
A 4-a energie de ionizare
|
{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
|
A 5-a energie de ionizare
|
{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
|
A 6-a energie de ionizare
|
{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
|
A 7-a energie de ionizare
|
{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
|
A 8-a energie de ionizare
|
{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
|
A 9-a energie de ionizare
|
{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
|
A 10-a energie de ionizare
|
{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
|
Cei mai stabili izotopi
|
|
|
Precauții
|
NFPA 704
|
|
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
|
Modifică text |
Radiul este al 88-lea element din sistemul periodic al elementelor, având simbol chimic Ra. Radiul în stare pură este alb argintiu, dar datorită reactivității sale ridicate, se oxidează rapid devenind negru cu irizații colorate. Toți izotopii de radiu sunt radioactivi, cel mai stabil fiind 226Ra, acesta având timp de înjumătățire de 1601 ani; în urma dezintegrării sale rezultând radon. Din cauza instabilității sale, radiul este luminiscent.
Radiul, sub formă de clorură de radiu RaCl2, a fost descoperit de Marie Curie și Pierre Curie în 1898.