Recesiune este un termen economic care reprezintă o contracție a ciclului economic care are loc atunci când există o perioadă de declin semnificativ și larg răspândit al activității economice, dar mai puțin gravă decât depresiunea sau criza economică.[1][2] Recesiunile apar, de obicei, atunci când se înregistrează o scădere semnificativă a cheltuielilor (un șoc negativ al cererii). Acestea pot fi declanșate de o varietate de evenimente, cum ar fi o criză financiară, un șoc comercial extern, un șoc negativ al aprovizionării, spargerea unei bule economice sau un dezastru major, natural sau cauzat de om (de exemplu, o pandemie). De exemplu, o criză financiară poate reduce încrederea în piețele financiare, iar un șoc comercial extern poate duce la o scădere a cererii pentru exporturile unei țări. Potrivit FMI, nu există o definiție oficială a recesiunii.[3]
În Statele Unite, recesiunea este definită ca „o scădere semnificativă a activității economice, răspândită pe întreaga economie, care durează mai mult de câteva luni, fiind vizibilă, de obicei, în PIB-ul real, venitul real, ocuparea forței de muncă, producția industrială și vânzările angro și cu amănuntul.”[4] Uniunea Europeană a adoptat o definiție similară.[5][6] România, la rândul său, aplică aceleași principii adoptate de Uniunea Europeană pentru identificarea recesiunii. În Regatul Unit și Canada, recesiunea este definită ca o scădere economică negativă, înregistrată pe parcursul a două trimestre consecutive, măsurată prin PIB-ul real ajustat sezonier.[7][8][9][10]
În răspuns la recesiuni, guvernele adoptă, de obicei, politici macroeconomice expansioniste, cum ar fi creșterea masei monetare și reducerea ratelor dobânzilor, sau măsuri care includ creșterea cheltuielilor publice și reducerea impozitelor.