Regatul Siciliei | |||||
Regnum Siciliae | |||||
Βασίλειο της Σικελίας | |||||
مملكة صقلية | |||||
Regnu di Sicilia | |||||
| |||||
| |||||
![]() Localizare | |||||
Capitală | Palermo | ||||
---|---|---|---|---|---|
Limbi | limba latină limba greacă limba arabă Limba siciliană | ||||
Guvernare | |||||
Formă de guvernare | monarhie feudal monarchy[*] | ||||
Rege | |||||
- 1130-1154 | Roger II | ||||
- 1759-1816 | Ferdinand III | ||||
Istorie | |||||
Economie | |||||
Monedă | Sicilian piastra[*] tarì[*] | ||||
Modifică date / text ![]() |
Regatul Siciliei a fost un stat care a existat în sudul Italiei de la întemeierea sa de către contele Roger al II-lea din 1130 până în 1816. Din 1442-1443, prin unirea cu Regatul Neapolelui sub Alfonso al V-lea al Aragonului, noul stat a fost cunoscut sub titulatura de Regatul celor Două Sicilii. Regatul Siciliei a fost un stat succesor al comitatului creat în 1071 în contextul cuceririi Italiei de sud de către normanzi. Până în 1282, regatul (numit uneori regnum Apuliae et Siciliae) acoperea nu numai insula propriu-zisă a Siciliei, ci întregul sud al Italiei, precum și arhipelagul maltez. Insula a fost divizată în trei regiuni: Val di Mazara, Val Demone și Val di Noto.
În 1282, o răscoală izbucnită împotriva dinastiei de Anjou, cunoscută sub numele de "Vecerniile Siciliene", a pus capăt domniei lui Carol de Anjou asupra insulei Sicilia. Angevinii au reușit totuși să își mențină controlul în partea continentală, care a devenit o entitate separată care încă păstra (impropriu) denumirea de Regatul Siciliei, deși a început să se încetățenească denumirea de Regatul Neapolelui, după numele capitalei, Napoli. Insula în sine a devenit un regat separat, aflat sub Coroana regilor Aragonului. După 1302, regatul insular mai avea și denumirea de Regatul de Trinacria.[1] Cel mai adesea, regatul era condus de către un alt monarh decât cel care guverna în ca rege al Aragonului, rege al Spaniei sau împărat romano-german.