Acest articol este despre gaura neagră din centrul Căii Lactee. Pentru regiunea din împrejurime, vedeți Sagittarius A.
Sagittarius A* Sgr A* | |||||
| |||||
Date de observație | |||||
---|---|---|---|---|---|
Constelație | Săgetătorul | ||||
Declinație | −29° 0′ 28.118″[1] | ||||
Ascensie dreaptă | 17h 45m 40.0409s | ||||
Astrometrie | |||||
Distanța față de Terra | 26.000 al ( pc) | ||||
Orbită | |||||
Detalii | |||||
Masă | 4.310.000 M☉ | ||||
Alte denumiri | |||||
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text |
Sagittarius A* (în engleză (/ˈeɪ stɑːr/ AY star), Săgetătorul A-Stea, prescurtat Sgr A*) este gaura neagră supermasivă[2][3][4] din Centrul Galactic al Căii Lactee. Este situată lângă granița constelațiilor Săgetătorul și Scorpionul, la aproximativ 5,6° sud de ecliptică[5], vizual aproape de roiul Fluturele (M 6) si Lambda Scorpii.
Obiectul este o sursă radio astronomică luminoasă si foarte compactă. Numele Sagittarius A* este urmărit din motive istorice. In 1954,[6] John D. Kraus, Hsien-Ching Ko, și Sean Matt au enumărat sursele radio pe care le-au identificat folosind radio telescopul Ohio State University la 250MHz. Sursele erau aranjate de constelație, iar litera atribuită era arbitrar, cu litera A denotând cea mai luminoasă sursă radio in constelație. Asteriscul * este pentru că descoperirea acestuia a fost considerat "entuziasmant",[7] în paralel cu nomenclatura pentru statul entuziasmat al atomilor care sunt denotați cu un asteric (e.g. statul entuziasmat al Heliului ar fi He*). Asteriscul a fost atribuit în 1982 de Robert L. Brown[8], care a ințeles că cea mai puternică emisie de sursă radio din centrul galaxiei părea să se fi datorat unui obiect compact nontermal.
Observațiile mai multor stele care orbitează Sagittarius A*, în special steaua S2, au fost folosite pentru a determina masa și limitele superioare ale razei obiectului. Bazat pe masa si limitele de rază din tot în ce mai precise, astronomii au ajuns la concluzia că Sagittarius A* este gaura neagră supermasivă a centrului Căii Lactee.[9] Valoarea prezentă a mesei sale este de 4.154±0.014 milioane mase solare[10]. Inițial nerezolvată într-o zonă de emisie radio mai mare, numită Sagittarius A, a fost ulterior decelată dintre toate sursele care formează această zonă de emisie, împreună cu Sgr A Est și Sgr A Vest. Utilizarea asteriscului din numele său semnifică faptul că, spre deosebire de Sgr A Est și Sgr A Vest, este vorba de o sursă cvasipunctuală și nu de o sursă întinsă.
Reinhard Genzel și Andrea Ghez au primit Premiul Nobel pentru fizică din 2020 pentru descoperirea că Sagittarius A* este un obiect compact supermasiv, pentru care o gaură neagră este singura explicație plauzibilă în acea perioadă.[11]
Pe 12 mai 2022, astronomii, folosind Telescopul Event Horizon, au dezvăluit publicului o fotografie a discului de acreție împrejurul orizontului lui Sagittarius A*, care a fost obținută folosind date din observațiile radio din aprilie 2017,[12] și care a confirmat că obiectul este o gaură neagră. Aceasta este a doua imagine confirmată a unei găuri negre, după gaura neagră supermasivă din Messier 87 (2019).[13][14]
|date=
(ajutor)