Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
Sagittarius A*
Acest articol este despre gaura neagră din centrul Căii Lactee. Pentru regiunea din împrejurime, vedeți Sagittarius A.
| Sagittarius A* Sgr A* | |||||
| |||||
| Date de observație | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Constelație | Săgetătorul | ||||
| Declinație | −29° 0′ 28.118″[1] | ||||
| Ascensie dreaptă | 17h 45m 40.0409s | ||||
| Astrometrie | |||||
| Distanța față de Terra | 26.000 al ( pc) | ||||
| Orbită | |||||
| Detalii | |||||
| Masă | 4.310.000 M☉ | ||||
| Alte denumiri | |||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text  |
|||||
Sagittarius A* (în engleză (/ˈeɪ stɑːr/ AY star), Săgetătorul A-Stea, prescurtat Sgr A*) este gaura neagră supermasivă[2][3][4] din Centrul Galactic al Căii Lactee. Este situată lângă granița constelațiilor Săgetătorul și Scorpionul, la aproximativ 5,6° sud de ecliptică[5], vizual aproape de roiul Fluturele (M 6) si Lambda Scorpii.
Obiectul este o sursă radio astronomică luminoasă si foarte compactă. Numele Sagittarius A* este urmărit din motive istorice. In 1954,[6] John D. Kraus, Hsien-Ching Ko, și Sean Matt au enumărat sursele radio pe care le-au identificat folosind radio telescopul Ohio State University la 250MHz. Sursele erau aranjate de constelație, iar litera atribuită era arbitrar, cu litera A denotând cea mai luminoasă sursă radio in constelație. Asteriscul * este pentru că descoperirea acestuia a fost considerat "entuziasmant",[7] în paralel cu nomenclatura pentru statul entuziasmat al atomilor care sunt denotați cu un asteric (e.g. statul entuziasmat al Heliului ar fi He*). Asteriscul a fost atribuit în 1982 de Robert L. Brown[8], care a ințeles că cea mai puternică emisie de sursă radio din centrul galaxiei părea să se fi datorat unui obiect compact nontermal.
Observațiile mai multor stele care orbitează Sagittarius A*, în special steaua S2, au fost folosite pentru a determina masa și limitele superioare ale razei obiectului. Bazat pe masa si limitele de rază din tot în ce mai precise, astronomii au ajuns la concluzia că Sagittarius A* este gaura neagră supermasivă a centrului Căii Lactee.[9] Valoarea prezentă a mesei sale este de 4.154±0.014 milioane mase solare[10]. Inițial nerezolvată într-o zonă de emisie radio mai mare, numită Sagittarius A, a fost ulterior decelată dintre toate sursele care formează această zonă de emisie, împreună cu Sgr A Est și Sgr A Vest. Utilizarea asteriscului din numele său semnifică faptul că, spre deosebire de Sgr A Est și Sgr A Vest, este vorba de o sursă cvasipunctuală și nu de o sursă întinsă.
Reinhard Genzel și Andrea Ghez au primit Premiul Nobel pentru fizică din 2020 pentru descoperirea că Sagittarius A* este un obiect compact supermasiv, pentru care o gaură neagră este singura explicație plauzibilă în acea perioadă.[11]
Pe 12 mai 2022, astronomii, folosind Telescopul Event Horizon, au dezvăluit publicului o fotografie a discului de acreție împrejurul orizontului lui Sagittarius A*, care a fost obținută folosind date din observațiile radio din aprilie 2017,[12] și care a confirmat că obiectul este o gaură neagră. Aceasta este a doua imagine confirmată a unei găuri negre, după gaura neagră supermasivă din Messier 87 (2019).[13][14]
- ^ Reid and Brunthaler 2004
- ^ Parsons, Jeff (). „Scientists find proof a black hole is lurking at the centre of our galaxy” (în engleză). Metro. Accesat în .
- ^ „A 'mind-boggling' telescope observation has revealed the point of no return for our galaxy's monster black hole - The Middletown Press”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Astronomers see material orbiting a black hole *right* at the edge of forever” (în engleză). SYFY Official Site. . Accesat în .
- ^ Calculated using Equatorial and Ecliptic Coordinates calculator
- ^ Kraus, J. D.; Ko, H. C.; Matt, S. (), „Galactic and localized source observations at 250 megacycles per second.”, The Astronomical Journal, 59, pp. 439–443, doi:10.1086/107059, ISSN 0004-6256, accesat în
- ^ Goss, W. M.; Brown, Robert L.; Lo, K. Y. (2003-09), „The Discovery of Sgr A*”, Astronomische Nachrichten (în engleză), 324 (S1), pp. 497–504, doi:10.1002/asna.200385047, ISSN 0004-6337, accesat în 1 august 2022 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ „1982ApJ...262..110B Page 110”. adsabs.harvard.edu. Accesat în .
- ^ Henderson, Mark (). „Astronomers confirm black hole at the heart of the Milky Way”. Times Online. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Abuter, R.; Amorim, A.; Bauböck, M.; Berger, J. P.; Bonnet, H.; Brandner, W.; Clénet, Y.; Foresto, V. Coudé du; Zeeuw, P. T. de (), „A geometric distance measurement to the Galactic center black hole with 0.3% uncertainty”, Astronomy & Astrophysics (în engleză), 625, pp. L10, doi:10.1051/0004-6361/201935656, ISSN 0004-6361, accesat în
- ^ „The Nobel Prize in Physics 2020”. Nobel Media AB. Accesat în .
- ^ Bower, Geoffrey C. (mai 2022). „Focus on First Sgr A* Results from the Event Horizon Telescope”. The Astrophysical Journal. Accesat în .
- ^ „Astronomers reveal first image of the black hole at the heart of our galaxy”. eso.org. . Accesat în .
- ^ Overbye, Dennis (). „The Milky Way's Black Hole Comes to Light”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în .
Previous Page Next Page
