Sezonul de Formula 1 din 1974

Sezonul de Formula 1 din 1974
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	13 ianuarie - 6 octombrie
Nr. curse	15
Nr. piloți	62
Nr. echipe	30
Campionul la Piloți
Emerson Fittipaldi (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
McLaren-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1974 a fost cel de-al 28-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 25-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,^[1] și a 17-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 13 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 6 octombrie. În 1974 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.

Campionul en-titre, Jackie Stewart, nu a condus în 1974, după ce și-a anunțat retragerea la sfârșitul sezonului precedent.

Emerson Fittipaldi și Clay Regazzoni au intrat în ultima cursă a Campionatului Mondial cu un număr egal de puncte, dar Regazzoni a căzut în spatele grilei din cauza problemelor de manevrare, așa că locul patru al lui Fittipaldi i-a oferit campionatul. Acesta a fost și primul titlu pentru McLaren, și primul dintre multele titluri pentru o echipă sponsorizată de marca de țigări Marlboro. Fittipaldi, Ronnie Peterson și Carlos Reutemann au câștigat fiecare câte trei curse, Jody Scheckter și Niki Lauda câte două, Regazzoni și Denny Hulme, care s-a retras la sfârșitul sezonului, câte una. Doi piloți de F1 au murit pe parcursul sezonului, Peter Revson într-un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Africii de Sud din martie, și debutantul austriac Helmuth Koinigg în Marele Premiu al Statelor Unite în octombrie.

Sezonul 1974 a fost primul în care echipele au avut numere permanente de cursă, de la cursă la cursă, după ce sistemul fusese instituit la mijlocul sezonului precedent. Cifrele s-au bazat pe pozițiile finale ale echipelor în Campionatul Constructorilor din 1973. Din acest punct, fiecare echipă și-a schimbat numerele doar dacă avea pilotul care a câștigat Campionatul Mondial al Piloților – pilotul câștigător luând numărul 1 și coechipierul său numărul 2, iar echipa care avea anterior acele numere preluându-le pe cele vacante. (Asta a făcut din 1974 o anomalie, deoarece nu a existat niciun campion mondial, întrucât Jackie Stewart se retrăsese. Ronnie Peterson a luat numărul 1, fiind lider de echipă la Lotus, campioana la constructori; când situația a apărut din nou în 1992 și 1993, numărul 0 a fost folosit). Acest sistem a însemnat că, de exemplu, Tyrrell – care nu a mai câștigat niciun titlu – și-a menținut numerele 3 și 4 până când sistemul a fost schimbat în 1996.