Sezonul de Formula 1 din 1975 | |
Durată | 12 ianuarie - 5 octombrie |
---|---|
Nr. curse | 14 |
Nr. piloți | 52 |
Nr. echipe | 22 |
Campionul la Piloți | |
Niki Lauda (Primul titlu) | |
Campionul la Constructori | |
Ferrari (Al 3-lea titlu) |
Sezonul de Formula 1 din 1975 a fost cel de-al 29-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 26-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,[1] și a 18-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[2] Sezonul a fost disputat pe parcursul a paisprezece curse, începând în Argentina pe 12 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 5 octombrie. În sezonul 1975 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.
După un final puternic al sezonului 1974, mulți observatori au simțit că echipa Brabham era favorită pentru a câștiga titlul din 1975.[necesită citare] Anul a început bine, cu o primă victorie emoționantă pentru Carlos Pace pe circuitul Interlagos de acasă din São Paulo. Cu toate acestea, de-a lungul sezonului, uzura anvelopelor a încetinit frecvent mașinile, iar promisiunea inițială nu a fost menținută.[3] Niki Lauda s-a referit adesea la 1975 drept „anul incredibil”. În al doilea an cu Ferrari, echipa i-a oferit monopostul 312T – o mașină care era tehnic cu mult superioară oricărei rivale. A câștigat primul său titlu mondial cu cinci victorii și o diferență uriașă față de locul doi în campionat.
Americanul Mark Donohue a murit în august, la două zile după un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Austriei.[4][5][6] După sezon, la sfârșitul lunii noiembrie, un avion Embassy Hill s-a prăbușit în Anglia și toate cele șase persoane de la bord au fost ucie, inclusiv proprietarul echipei, Graham Hill, și pilotul de curse Tony Brise.[7][8][9]