Sultanatul de Rum

Sultanatul de Rum
سلجوقیان روم Saljūqiyān-e Rūm
1077 – 1307 →
Drapel Stemă
Sultanatul de Rum în 1190, înainte de a treia cruciadă.
Capitală	Niceea (Iznik)
Religie	Islam
Guvernare
Formă de guvernare	principat
Sultan
- 1060-1077	Kutalmish (primul)
- 1303-1308	Mesud II (ultimul)
Istorie
Prăbușirea imperiului Selgiuciz.	1077
Lupte interne	1307
Modifică date / text

Sultanatul de Rum (sau Sultanatul Romei) (în turcă Anadolu Selçuklu Devleti ori Rum Selçuklu Devleti) este un stat care a existat între 1077–1194 cu capitala la Niceea (apoi la Iconium) și este continuatorul direct al imperiului Selgiuc.

Termenul de Rum vine de la cuvântul arab folosit pentru a denumi Imperiul Roman. Selgiucizii au denumit pământurile lor Sultanatul de Rum deoarece aceștia s-au stabilit pe teritoriul considerat mult timp roman sau bizantin de către musulmani. Statul uneori este numit și Sultanatul Konya (sau Sultanatul de Iconium).

Principalele capitale din Sultanat au fost: mai întâi la Niceea (Iznik) și apoi la Conia. Întrucât curtea de justiție a sultanatului a fost extrem de mobilă, orașe ca Sivas sau Kayseri au fost și ele capitale. În timpul expansiunii sale maxime Sultanatul cuprindea toată Anatolia centrală de la Antalya-țărmului Alanya, pe coasta mediteraneană, și până la teritoriul de la Sinop de la Marea Neagră. În est Sultanatul a absorbit alte state turcești și a ajuns până la Lacul Van. Limita sa vestică a fost aproape de Denizli și porțile din bazinul Mării Egee.