Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.

Responsive image


Tautologie

În retorică și în lingvistică, tautologia (< fr tautologie, la tautologia, cf. el tauto „același” + logos „cuvânt”, „vorbire”), conform uneia din definițiile sale, este repetarea unui cuvânt în aceeași propoziție sau în altă propoziție a aceleiași fraze, de exemplu „Crima nu e politică... Crima e crimă.” (Liviu Rebreanu)[1][2][3][4][5]. După unii autori, tautologia se întâlnește nu numai ca repetarea unui cuvânt drept aceeași parte de vorbire, ci și a unui radical cu morfeme care formează cuvinte părți de vorbire diferite. Două asemenea cuvinte formează o construcție numită figură etimologică[6].

Tautologia este greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei formulată cu alte cuvinte.[7] Pe de altă parte, tautologia este un fenomen sintactic care constă din repetarea unor cuvinte cu același sens dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care exprimând identitateas celor doi termeni are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune.

Noțiunea de tautologie este înrudită cu cea de pleonasm. Au în comun exprimarea repetată a aceluiași denotat, și unii autori le tratează ca sinonime. De exemplu, după Grevisse și Goosse, pleonasmul „este numit și tautologie într-un sens apropiat”[8]. Constantinescu-Dobridor 1998 vede în tautologii „un fel de pleonasme acceptate”[3]. Alții însă, precum Dragomirescu 1995, consideră că tautologia nu trebuie confundată cu pleonasmul, care este, în opinia lor, nu repetarea unui cuvânt, ci adăugarea unui sinonim al unui cuvânt, a unui cuvânt având sensul inclus în altul, sau a unei perifraze a altuia[1], ex. „Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte”[9], Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază” (Mihai Eminescu)[10].

Autori care tratează separat tautologia și pleonasmul, includ totuși cazuri de repetare a unui cuvânt sau a unui radical printre pleonasme[9][10][6].

În acest articol, tautologia este tratată conform definiției de la început. Ea poate fi privită din mai multe puncte de vedere: logic, pragmatic, stilistic și gramatical.

  1. ^ a b Dragomirescu 1995, articolul tautologie.
  2. ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 500.
  3. ^ a b Constantinescu-Dobridor 1998, articolul tautologie.
  4. ^ Tihonov 2014, p. 340.
  5. ^ Bussmann 1998, p. 911.
  6. ^ a b Szathmári 2008, articolul Tautológia.
  7. ^ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române. Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016
  8. ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 26.
  9. ^ a b Constantinescu-Dobridor, articolul pleonasm.
  10. ^ a b Bidu-Vrănceanu 1997, p. 366-367.

Previous Page Next Page