Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors.
Please consider supporting us by disabling your ad blocker.
Tulburare de anxietate
Tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări mintale ce se caracterizează prin senzații semnificative de anxietate și frică.[1] Anxietatea este o îngrijorare cu privire la evenimente viitoare, iar frica este o reacție la evenimente curente.[1] Aceste senzații pot cauza simptome fizice, precum accelerarea bătăilor inimii sau tremuratul. [1] Există mai multe tulburări de anxietate, precum tulburarea de anxietate generalizată, fobia specifică, tulburarea de anxietate socială, tulburarea de anxietate de separare, tulburarea de panică și muțenia selectivă.[1] Tulburarea diferă de ceea ce rezultă ca simptome.[1] Adesea, oamenii au mai mult de o tulburare de anxietate.[1]
Cauza tulburărilor de anxietate este o combinație dintre factorii genetici și de mediu.[2] Printre factorii de risc sunt o istorie de abuz asupra copilului, istorie familială de tulburări mintale și sărăcia.[3] Tulburările de anxietate se întâmplă adesea alături de alte tulburări mintale, precum tulburarea depresivă majoră, tulburări de personalitate și tulburarea de abuz de substanțe. [3] Pentru a fi diagnosticate, simptomele trebuie să fie prezente cel puțin 6 luni, să fie mai multe decât ar fi de așteptat de la situație și să diminueze activitatea.[1][3] Alte probleme care ar putea avea ca rezultat simptome asemănătoare sunt hipertiroidismul, bolile de inimă, utilizarea de cofeina, alcool sau marijuana, precum și lăsarea anumitor droguri, printre altele.[3][4]
Fără tratament, tulburările de anxietate tind să rămână.[1][2] Tratamentul poate include schimbări în modul de viață, consiliere și medicație.[3] Consilierea se practică împreună cu terapia cognitiv comportamentală.[3] Medicația, precum antidepresivele, benzodiazepinele sau beta-blocantele, pot ameliora simptomele.[2]
În jur de 12% din oameni sunt afectați de o tulburare de anxietate pe într-un an dat și între 5% și 30% sunt afectați de-a lungul vieții.[3][5] Ele au loc la femei de două ori mai des decât la bărbați și în general încep înainte de vârsta de 25 de ani.[1][3] Cele mai comune sunt fobii specific, care afectează aproape 12% și tulburarea de anxietate social, care afectează 10%.[3] Fobiile afectează în principal oamenii cu vârsta între 15 și 35 și devin mai puțin obișnuite după vârsta de 55 de ani.[3] Ratele par să fie mai înalte în Statele Unite și Europa.[3]
- ^ a b c d e f g h i Diagnostic and Statistical Manual of Mental DisordersAmerican Psychiatric Associati (ed. 5th). Arlington: American Psychiatric Publishing. . pp. 189–195. ISBN 978-0890425558.
- ^ a b c „NIMH » Anxiety Disorders”, Nimh.nih.gov/health/topics/anxiety-disorders/index.shtml#pub2, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k Craske, MG; Stein, MB (). „Anxiety”. Lancet. 388 (10063): 3048–3059. doi:10.1016/S0140-6736(16)30381-6. PMID 27349358.
- ^ Testa A, Giannuzzi R, Daini S, Bernardini L, Petrongolo L, Gentiloni Silveri N (). „Psychiatric emergencies (part III): psychiatric symptoms resulting from organic diseases” (PDF). Eur Rev Med Pharmacol Sci (Review). 17 Suppl 1: 86–99. PMID 23436670. Arhivat (PDF) din originalul de la .
- ^ Kessler; et al. (). „Lifetime prevalence and age-of-onset distributions of mental disorders in the World Health Organization's World Mental Health Survey Initiative”. World Psychiatry. 6 (3): 168–76. PMC 2174588
. PMID 18188442.
Previous Page Next Page
