Unua Libro | |
Volume | |
---|---|
Tatăl nostru Mia penso[*] Ho, mia kor'[*] dek ses reguloj de Esperanto[*] | |
Informații generale | |
Autor | L. L. Zamenhof |
Subiect | Esperanto |
Gen | compendiu[*] |
Ediția originală | |
Titlu original | Первая книга |
Limba | limba rusă |
Data primei apariții | [1] |
Număr de pagini | 42 |
Modifică date / text |
Esperanto |
---|
Acest articol este o parte a seriei de articole despre Esperanto |
Limba |
Esperanto | Gramatică | Scrisori | Fonologie | Ortografie | Vocabular |
Istoria |
Istoria | Zamenhof | Proto-esperanto | "Unua Libro" | Declarația de la Boulogne | "Fundamento" | Prague Manifesto |
Cultura și media |
Cultura | Esperantist | Esperantujo | Film | Internacia Televido | La Espero | Libraries | Literatură | Muzică | Vorbitori nativi | Pop culture references | Publicații | Simboluri | Ziua Zamenhof |
Organizații și servicii |
Amikeca Reto | Academia de Esperanto | Kurso de Esperanto | Enciclopedia | Pasporta Servo | Plouézec Meetings | TEJO | UEA | SAT | UK | IJK |
Criticism |
Esperantido | Propedeutic value | Reformed | Riism | Vs. Ido | Vs. Interlingua | Vs. Novial |
Subiecte asemănătoare |
Limbă auxiliară | Limbă artificială | Ido | Interlingua | Novial | Volapük | Signuno | Anationalism |
Wikimedia |
Portal | Vikipedio | Vikivortaro | Vikicitaro | Vikifonto | Vikilibroj | Vikikomunejo | Vikispecoj |
Limba Internațională Esperanto [n 1] (în rusă Международный язык, Limba Internațională),[2] denumită în mod obișnuit Unua Libro (Prima carte), este o carte din 1887 a lui Ludovic Lazar Zamenhof, în care autorul a introdus pentru prima dată și a descris limba artificială esperanto.[3] Mai întâi publicată în limba rusă pe 26 iulie [S.V. 14 iulie] 1887, publicarea cărții Unua Libro marchează începutul formal al mișcării esperantiste. [3]
Scriind sub pseudonimul „Dr. Esperanto” (Дръ Эсперанто), Zamenhof s-a referit inițial la această limbă ca limba internațională; utilizarea termenului esperanto a apărut însă mai târziu, în 1889, când oamenii au început să-i folosească pseudonimul ca nume al limbii. Zamenhof a reprodus o parte semnificativă din conținutul cărții Unua Libro în Fundamento de Esperanto din 1905, pe care a stabilit-o ca singura autoritate obligatorie față de limba esperanto în Declarația de la Boulogne, ratificată de primul Congres Universal de Esperanto mai târziu în acel an.[4]
Eroare la citare: Există etichete <ref>
pentru un grup numit „n”, dar nu și o etichetă <references group="n"/>