Vasalitatea (din franceză vassalité[1]) a reprezentat, în contextul sistemului feudal al Europei medievale, un raport de subordonare privată stabilit între un senior și un mare feudal sau monarh – în calitate de senior suzeran. Raportul presupunea asumarea unor obligații mutuale de tip civil sau militar datorate atât de către vasalul subordonat în schimbul anumitor privilegii (incluzând de obicei dreptul de stăpânire al unei feude), cât și de către seniorul suzeran.