Alexandru Ioan Cuza

Date personale
Alexandru Ioan Cuza
Domn al Moldovei (până în 1862) Domn al Țării Românești (până în 1862) Domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (după 1862)
Fotografie de Carol Popp de Szathmári din 1873
Născut	20 martie 1820(1820-03-20) Bârlad, Moldova^[1]
Decedat	15 mai 1873 (53 de ani) Heidelberg, Germania
Înmormântat	Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași Voinești
Părinți	Ioan Cuza Sultana Cuza, născută Cozadini
Căsătorit cu	Elena Cuza, n. Rosetti
Copii	Alexandru Al. Ioan Cuza^[2] Dimitrie Cuza[*]^[2]
Cetățenie	Principatul Moldovei Țara Românească Principatele Unite
Religie	Biserica Ortodoxă Română
Ocupație	politician ofițer revoluționar jurist
Limbi vorbite	limba franceză^[3] limba română^[3]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	nu este cazul
Imn regal	Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor
Domn al Moldovei
Domnie	5 ianuarie 1859 – 5 februarie 1862
Predecesor	Căimăcămie↓ Moldova: I. A. Cantacuzino, Vasile Sturdza și Anastasie Panu
Succesor	funcție desființată (el însuși ca Domnitor al Principatelor Unite)
Domn al Țării Românești
Domnie	24 ianuarie 1859 – 5 februarie 1862
Predecesor	Căimăcămie↓ Țara Românească: Ioan Manu, Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipide
Succesor	funcție desființată (el însuși ca Domnitor al Principatelor Unite)
Domnitor al Principatelor Unite
Domnie	5 februarie 1862 – 11 februarie 1866
Predecesor	el însuși ca Domn al Moldovei și Țării Românești
Succesor	Locotenența domnească: Lascăr Catargiu, Nicolae Haralambie și Nicolae Golescu
Semnătură

Modifică date / text

Acest articol se referă la fondatorul României moderne, domnitorul Principatelor Unite. Pentru alte sensuri, vedeți Alexandru Ioan Cuza (dezambiguizare).

Nu confundați cu Alexandru C. Cuza.

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania^[1]) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate.

Ales domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea Unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană (Imperiul Otoman) și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea Unirii Principatelor Române prin înfăptuirea unității constituționale și administrative. Aceasta s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format statul român unitar modern, adoptând oficial numele de România,^[4] cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.^[5]

În anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii, cunoscută sub denumirea de Monstruoasa Coaliție din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-au forțat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice.

^ ^a ^b Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Române Unite, Radio Chișinău, 20 martie 2021
^ ^a ^b The Peerage
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura Meronia, 2001 - ISBN 973-99451-5-6
^ Mircea Mâciu, Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Șuteu, Mic dicționar enciclopedic, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986

[RadioCh-1] Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Române Unite, Radio Chișinău, 20 martie 2021

[93182849e1f52a0c3a2c846046c30a37-2] The Peerage

[fa30c1a3a13015b93438d8268ab8f01e-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[4] Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura Meronia, 2001 - ISBN 973-99451-5-6

[5] Mircea Mâciu, Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Șuteu, Mic dicționar enciclopedic, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]