Alfabetul fenician | |
Tip | Abjad |
---|---|
Limbi scrise | feniciană, punic |
Perioadă de utilizare | c. 1050–150 BC[1] |
Sisteme-părinte | |
Sisteme-copil | |
Sisteme-surori | |
Unicode | U+10900–U+1091F |
ISO 15924 | Phnx |
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite. | |
Modifică text |
Alfabetul fenician este un abjad folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, dar care se crede că mai apoi a dus la apariția altor sisteme de scriere folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic.
Cele mai vechi scrieri folosind abjadul fenician datează aproximativ din anul 1000 î.Hr., în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi abjad este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că abjadul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o idee eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu aproximativ 220 de ani înaintea acestuia.[3][4]