Arca lui Noe

Acest articol sau această secțiune pare să conțină cercetare originală. Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi șters.

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Arca lui Noe a fost o corabie imensă, pe care, potrivit Bibliei, Noe a construit-o la îndemnul lui Dumnezeu ca să își salveze familia și animalele terestre de marele potop.Dimensiunile corăbiei, prezentate în Biblie, erau următoarele: lungimea de trei sute de coți, lățimea de cincizeci de coți iar înălțimea de treizeci de coți^[1], dimensiuni care, conform cercetărilor istoriografice, echivalau cu 140 de metri lungime, 23 de metri lățime și 14 metri înălțime^{[necesită citare]}. Conform surselor biblice, construcția a fost realizată cu ajutorul așa zisului lemn gofer. Existența și proveniența acestui material necunoscut ingineriei maritime este pusă sub semnul întrebării de către cercetătorii biblici.^[2][3]

Comentatorii Bibliei spun că potopul a avut loc în jurul anului 3300 î.Hr. Un potop global cum este descris în Cartea Genezei nu este conform cu datele fizice ale geologiei și paleontologiei.^[4][5]

Despre întâmplările lui Noe se poate citi în Sfânta Scriptură, în pasajele 8-9din cartea întâi a lui Moise ("Facerea"), 38 Matei ori 27 după Luca.

Comentatorii universitari ai Bibliei spun că actuala versiune cunoscută a apărut în secolul V î.Hr. Evreii ortodocși, creștinii și musulmanii fundamentaliști (adepți ai lecturii literale a Bibliei/Coranului) resping varianta academică și spun că Noe este un personaj real și marele potop s-a întâmplat cu adevărat.

Povestiri asemănătoare cu cea descrisă în Biblie despre potop apar și în mitologia altor popoare antice, de pildă la sumerieni (în Epopeea lui Ghilgameș și într-o tăbliță denumită „Atra-Hasis”, ambele descriind circumstanțe similare potopului biblic^[6]:20–27) și la egipteni. Grecii Antichității au și ei o poveste similară cu cea biblică, anume povestea lui Pyra și Deucalion, evocată de Pindar în cea de-a noua Olimpică.

Povestea corăbiei este des întâlnită în scripturile religioase. Începând cu secolul al XVIII-lea s-au făcut cercetări de geologie și biogeografie în legătură cu arcă și potop. Având la origine o confuzie medievală provocată de proasta înțelegere a textului biblic original (semitic), s-au făcut numeroase săpături în Turcia, pe muntele Ararat,unde unii cred că Biblia spune că s-a oprit arca.^{[7][8][9][10][11][12]} În realitate textul biblic nu indică un munte anume, ci întreaga regiune muntoasă a Armeniei.