Back Banat ALS Banato AN بانات Arabic Banat AZ Банат BE Банат BE-X-OLD Банат Bulgarian Banat BS Banat Catalan بانات CKB
Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.
În evul mediu, pe teritoriul Banatului a existat o formațiune politică cu centrul la Morisena (astăzi Cenad). Cei mai cunoscuți voievozi au fost Glad, care a dus lupte împotriva nomazilor maghiari, cu armate formate din români, pecenegi și bulgari, Ahtum și Chanadinus, strănepoții lui Glad, care s-au luptat între ei. În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabăț. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, și Banatul de Timișoara avea formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat de Regele Andrei al II-lea (1205–1235) incă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Țaratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această perioadă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365.
Prima atestare documentară a numelui Banatvs Timisvariensis Pars se găsește în Harta Trans-Tisiensis întocmită cel mai probabil în toamna anului 1685.[1] Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută și sub denumirea de Temișana.
Regiunea a constituit o parte unitară, componentă a Regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei, devenit apoi Imperiul Austriac. După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar, iar în urma Primului Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute de Antantă, înainte de război, României, a pretențiilor teritoriale emise de Serbia și aplicării Principiilor Wilson de delimitare după majoritatea populației.
Capitala Timișoara a fost în anul 2016 primul oraș Capitală a Tineretului din România [2]; în anul 2023 a fost Capitală Europeană a Culturii, alături de orașele Eleusina și Veszprém [3]; iar pentru anul 2028 candidează la titlul de Regiune Gastronomică Europeană din partea României.[4]
La o distanță de 34, respectiv 25 de km de Timișoara se află stațiunile turistice Buziaș și Băile Călacea, menționate încă de pe vremea romanilor pentru proprietățile curative ale apelor termo-minerale din zonă [5][6], iar regiunile viticole Recaș și Silagiu sunt recunoscute pe plan intern și internațional pentru vinurile produse aici.[7][8]
- ^ Sorin Forțiu, Despre prima atestare a denumirii Banatvus Timisvariensis (1685), banat.ro, 21 februarie 2007, accesat 2018-10-12
- ^ „Capitala Tineretului din Romania”. capitalatineretului.ro. Accesat în .
- ^ en „The European Capital of Culture 2021 in Romania: The Selection Panel's Final Report” (PDF). Comisia Europeană. București. octombrie 2016.
- ^ „Județul Timiș va fi regiune gastronomică europeană - Consiliul Județean Timiș”. . Accesat în .
- ^ „Descoperă Timișul - Consiliul Județean Timiș”. . Accesat în .
- ^ „Turism - Consiliul Județean Timiș”. . Accesat în .
- ^ „Cramele Recaș renumite pentru turismul viticol”. Your Site NAME Goes HERE. Accesat în .
- ^ „Recaș”. citywine.be. Accesat în .