Producția anuală a Casei de filme Hindu[1] | |||||||
Anul | Filme | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
1935 | 154 | ||||||
1945 | 73 | ||||||
1955 | 125 | ||||||
1965 | 98 | ||||||
1975 | 119 | ||||||
1985 | 185 | ||||||
1995 | 157 |
Cinematografia Hindi, adesea numită în mod subtil ca Bollywood, este industria cinematografică indiană în limba hindi, cu sediul în orașul Mumbai (fostul Bombay), Maharashtra, India. Termenul fiind un cuvânt telescopat al "Bombay" și "Hollywood", Bollywood face parte din marea cinematografie din India (cunoscută și sub numele de Indywood),[2] care include și alte centre de producție care produc filme în alte limbi indiene.[3][4] Din punct de vedere lingvistic, filmele Bollywood tind să folosească un dialect hindi-urdu, sau Hindustană, înțelegându-se reciproc atât de către vorbitorii hindi, cât și de cei din urdu,[5][6][7] în timp ce filmele moderne Bollywood încorporează tot mai mult elementele lui Hinglish (o combinație a limbii engleze și cea hindi).[5]
Filmul indian este cea mai mare industrie cinematografică din lume în ceea ce privește producția de filme, cu o producție anuală de 1.986 de filme artistice începând din 2017, iar Bollywood este cel mai mare producător de filme, cu 364 filme hindi producătoare anual de la 2017.[8] Bollywood reprezintă 43% din venitul net al box-office-ului indian, în timp ce cinematografele Tamil și Telugu reprezintă 36%, iar restul cinematografiei regionale constituie 21% din 2014.[9] Bollywoodul este astfel unul dintre cele mai mari centre de producție de filme din lume.[10][11][12] Potrivit anumitor știri, în ceea ce privește vânzările de bilete în 2001, cinematografia indiană a vândut aproximativ 3.6 miliarde de bilete anual pe glob, în comparație cu 2,6 miliarde de bilete vândute de la Hollywood.[13][14]
JA: I write dialogue in Urdu, but the action and descriptions are in English. Then an assistant transcribes the Urdu dialogue into Devnagari because most people read Hindi. But I write in Urdu. Not only me, I think most of the writers working in this so-called Hindi cinema write in Urdu: Gulzar, or Rajinder Singh Bedi or Inder Raj Anand or Rahi Masoom Raza or Vahajat Mirza, who wrote dialogue for films like Mughal-e-Azam and Gunga Jumna and Mother India. So most dialogue-writers and most song-writers are from the Urdu discipline, even today.
I feel that the Government should eradicate the age-old evil of certifying Urdu films as Hindi ones. It is a known fact that Urdu has been willingly accepted and used by the film industry. Two eminent Urdu writers Krishan Chander and Ismat Chughtai have said that "more than seventy-five per cent of films are made in Urdu." It is a pity that although Urdu is freely used in films, the producers in general mention the language of the film as "Hindi" in the application forms supplied by the Censor Board. It is a gross misrepresentation and unjust to the people who love Urdu.