Constanta Planck

Constanta Planck, notată cu ${\displaystyle h\,}$, este o constantă fizică fundamentală care reprezintă unitatea naturală de acțiune (energie × timp) în mecanica cuantică. Ea a fost introdusă de Max Planck ca factor de proporționalitate între energia și frecvența unui foton, conform relației ${\displaystyle E=h\nu \,.}$ În calculele teoretice se folosește curent constanta Planck redusă (numită și constanta Dirac) ${\displaystyle \,\hbar ={\frac {h}{2\pi }}\,}$ (pronunțare h barat), care este factorul de proporționalitate între energie și frecvența unghiulară (pulsație): ${\displaystyle E=\hbar \omega \,.}$