Familia Cantacuzino | ||
![]() | ||
Țară | Țara Românească![]() Principatul Moldovei ![]() | |
Titluri | Domn | |
Ultimul monarh | Ștefan Cantacuzino | |
Modifică text ![]() |
Familia Cantacuzino este o familie boierească română, care a dat domni în Țara Românească și Moldova. Familia pretinde că descinde din împărații Cantacuzini ai Bizanțului,[1] deși există și voci care contestă această perspectivă. Familia a fost cunoscută și sub apelativul depreciativ Șeitărești (var. Săitărești și Șăitănești,[2] (de la șăitan, șeitan, sin. diavol).
În Țara Românească, Cantacuzinii și-au atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când domnia lui Șerban Cantacuzino a marcat victoria lor în dauna rivalilor Băleni. Toți cei cinci frați ai lui Șerban au deținut mari dregătorii, fapt fără precedent în istoria țării. Dintre ei, se remarcă marele cărturar Constantin Cantacuzino, care și-a pus amprenta asupra politicii externe a statului în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Scurta domnie a lui Ștefan Cantacuzino, curmată în anul 1716 de otomani, a fost ultima domnie pământeană înaintea instaurării domniilor fanariote în principatele române.
De-a lungul istoriei multiseculare a familiei, membrii ei au ctitorit zeci de lăcașuri de cult, printre ele Mănăstirea Sinaia, Mănăstirea Colțea și Mănăstirea Cotroceni.