Fiul lui Dumnezeu

Parte a seriei despre
Dumnezeu
Concepții generale Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism Panenteism · Panteism · Teism · Transteism Concepții specifice Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol Susținător · Domn · Tatăl · Monadă Unitate · Ființă supremă · Totul Personal · Unitar · Dualism · Trinitate în religiile abrahamice (Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism) în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism Atribute Eternitate  · Existența · Gen Nume (Dumnezeu) · Omnibenevolență Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență Experiența și practicile Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație Fideism · Gnosis · Metafizică Mistică · Ermetism · Ezoterism · Evlavie Subiecte conexe Iisus Hristos · Filosofie · Religie · Ontologie Dumnezeu complex · Neuroteologie Dilema din Eutyphron · Problema răului Dumnezeu în artă Texte religioase v • d • m

Fiul lui Dumnezeu este o expresie care, conform confesiunii creștine, trinitariene în credință, se referă la relația dintre Iisus și Dumnezeu, în mod specific ca Dumnezeu Fiul. Pentru o minoritate creștină antitrinitariană termenul de Fiul lui Dumnezeu este acceptat, în timp ce Dumnezeu Fiul nu este o expresie acceptată.

Termenul de „fiu al lui Dumnezeu” este folosit uneori în Vechiul și Noul Testament ale Bibliei creștine pentru a face referire la persoanele care au avut relații speciale cu Dumnezeu. În Vechiul Testament, îngerii, oamenii drepți și evlavioși și regii Israelului sunt toți numiți „fii ai lui Dumnezeu”.^[1] În Noul Testament, Adam,^[2] și, mai ales, Isus Hristos^[1] sunt numiți „fiul lui Dumnezeu”, în timp ce adepții lui Isus sunt numiți „fii ai lui Dumnezeu”.^[3]

În Noul Testament, „Fiul lui Dumnezeu” este o expresie folosită cu referire la Isus în mai multe ocazii.^[1] Isus este declarat Fiul lui Dumnezeu în două ocazii separate printr-o voce care vorbește din ceruri și este descris explicit și implicit ca Fiul lui Dumnezeu atât de El însuși, cât și de diverse persoane care apar în Noul Testament.^[1][4][5][6] Atribuit lui Isus, acest termen este o referire la rolul său de Mesia, regele ales de Dumnezeu.^[7] Contextele și modalitățile în care titlul de Fiul lui Dumnezeu, atribuit lui Isus, înseamnă altceva sau ceva mai mult decât Mesia fac subiectul unor studii și dezbateri științifice care continuă și în prezent.

Termenul „Fiul lui Dumnezeu” nu trebuie confundat cu termenul „Dumnezeu Fiul” (în greacă Θεός ὁ υἱός), a doua persoană a Trinității în teologia creștină. Doctrina Sfintei Treimi îl identifică pe Isus ca Dumnezeu Fiul, de aceeași ființă (consubstanțial), dar distinct ca persoană, cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt (prima și cea de-a treia persoană ale Sfintei Treimi). Creștinii netrinitarieni acceptă menționarea lui Isus cu termenul „Fiul lui Dumnezeu”, care se regăsește în Noul Testament, dar nu cu termenul „Dumnezeu Fiul”, care nu se găsește în nicio parte a Bibliei.

De-a lungul istoriei, unii conducători (mai ales împărați) și-au asumat titluri precum fiul lui Dumnezeu, fiu al unui zeu sau fiul Cerului.^[8] Împăratul roman Augustus se autointitula fiu al divinului, făcând referire la tatăl său adoptiv zeificat, Iulius Cezar. Expresia latină era Divi filius și a fost folosită mai târziu și de Domițian, dar ea este diferită de expresia Fiul lui Dumnezeu, folosită în Noul Testament.