Helen Clark

Date personale
Helen Clark

Nume la naștere	Helen Elizabeth Clark
Născută	26 februarie 1950 (74 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4]^[5] Te Pahu^⁠(d), Waikato^⁠(d), Noua Zeelandă
Căsătorită cu	Peter Davis[*] (din 1981)
Cetățenie	Noua Zeelandă
Ocupație	politiciană profesoară universitară[] politologă[]
Limbi vorbite	limba engleză
Administrator al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
Deținător actual
Funcție asumată 17 aprilie 2009
Precedat de	Kemal Derviş[*]
Minister of Foreign Affairs
În funcție 29 august 2008 – 19 noiembrie 2008
Precedat de	Winston Peters[*]
Succedat de	Murray McCully[*]
Al 37-lea prim-ministru al Noii Zeelande[*]
În funcție 10 decembrie 1999 – 19 noiembrie 2008
Precedat de	Jenny Shipley[*]
Succedat de	John Key
Lider al opoziției în Parlamentul Noii Zeelande
În funcție 1 decembrie 1993 – 5 decembrie 1999
Al 11-lea viceprim-ministru al Noii Zeelande
În funcție 8 august 1989 – 2 noiembrie 1990
Precedat de	Geoffrey Palmer[*]
Succedat de	Don McKinnon[*]
Al 29-lea ministru al sănătății al Noii Zeelande
În funcție 30 ianuarie 1989 – 2 noiembrie 1990
Precedat de	David Caygill[*]
Succedat de	Simon Upton[*]
Al 2-lea Minister of Conservation
În funcție 24 august 1987 – 30 ianuarie 1989
Precedat de	Russell Marshall[*]
Succedat de	Philip Woollaston[*]
Membru al Camerei Reprezentanților din Noua Zeelandă
Circumscripția	Mount Albert[*]
Legislatură	48th New Zealand Parliament[] al 49-lea Parlament al Noii Zeelande[]
Grup parlamentar	Partidul Laburist din Noua Zeelandă[*]
Membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit

Premii	Ordinul Noii Zeelande[] (31 decembrie 2009–prezent) Steaua Insulelor Solomon[] (2005–prezent) Champions of the Earth[] (2008–prezent) honorary doctor of the University of Auckland[] (aprilie 2009) BBC 100 Women (2013) orden Francyska Skaryny[][[orden Francyska Skaryny \|]] (18 aprilie 2016) Ордени Дустӣ[][[Ордени Дустӣ \|]] honorary doctor of the University of Waikato[] Lifetime Achievement award[] (2017) ...mai multe...
Partid politic	Partidul Laburist din Noua Zeelandă[*]
Alma mater	Universitatea din Auckland Goodenough College[*]
Semnătură

Prezență online
cont Twitter Internet Movie Database
Modifică date / text

Helen Elizabeth Clark ONZ SSI PC (n. 26 februarie 1950, Te Pahu^⁠(d), Waikato^⁠(d), Noua Zeelandă) este o politiciană din Noua Zeelandă care a servit ca al 37-lea Prim-Ministru al Noii Zeelande din 1999 până în 2008 și a fost administrator al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare din 2009 până în 2017. Ea a fost al cincilea cel mai longeviv prim-ministru în Noua Zeelandă și cea de-a doua femeie care a deținut această funcție^[6].

Clark a crescut la o fermă în afara orașului Hamilton. A intrat la Universitatea din Auckland în 1968 pentru a studia politica și a devenit activă în Partidul Laburist din Noua Zeelandă. După absolvire, a predat în domeniul studiilor politice la universitate. Clark a intrat în politica locală în 1974 în Auckland, dar nu a fost aleasă în nici o poziție. După o încercare nereușită, a fost aleasă în Parlament în 1981 ca membru pentru Mount Albert, un electorat pe care l-a reprezentat până în 2009^[7].

Clark a avut loc numeroase funcții în cabinetul Noii Zeelande în cel de-al patrulea guvern laburist, printre care Ministru al Locuințelor, Ministru al Sănătății și Ministru al Conservării. Ea a fost prim-ministru adjunct din 1989 până în 1990, sub prim-miniștrii Geoffrey Palmer și Mike Moore. După înfrângerea laburiștilor în alegerile din 1993, Clark l-a contestat pe Moore la conducerea partidului și a câștigat, devenind lider al opoziției. În urma alegerilor din 1999, laburiștii au format o coaliție de guvernare, iar Clark a fost învestită în funcția de prim-ministru pe data de 10 decembrie 1999^[8]^[9].

Clark a condus de-al cincilea guvern laburist, care a implementat mai multe inițiative economice, printre care Kiwibank, fondul de pensionare din Noua Zeelandă, schema de comercializare a emisiilor din Noua Zeelandă și KiwiSaver. Guvernul a introdus, de asemenea, Foreshore and Seabed Act 2004, care a provocat controverse majore cu privire la dreptul de proprietate a platoului marin. În domeniul afacerilor externe, Clark a trimis trupe în Războiul din Afganistan, dar nu și la cel din Irak. A susținut un număr de acorduri de liber schimb cu principalii parteneri comerciali, devenind prima națiune dezvoltată care a semnat un astfel de acord cu China, și a ordonat desfășurarea militară din 2006 în Timorul de Est Timorul, alături de partenerii internaționali. După trei victorii electorale, guvernul său a fost învins în alegerile din 2008. Clark a demisionat din funcția de prim-ministru și lider de partid pe 19 noiembrie 2008. Ea a fost succedată ca prim-ministru de către John Key de la Partidul Național, iar ca lider al Partidului Laburist de către Phil Goff.

Clark a demisionat din Parlament în aprilie 2009 pentru a deveni prima femeie șef al Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). În 2016, a candidat pentru funcția de Secretar General al Organizației Națiunilor Unite, dar nu a reușit să fie aleasă^[10]. A părăsit funcția de administrator al PNUD pe 19 aprilie 2017, la sfârșitul celui de al doilea mandat de patru ani^[11], fiind succedată de Achim Steiner^[12]. În 2019, Clark a devenit patroană a Fundației Helen Clark.

^ Davos 2014 Participant List
^ Helen Clark, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
^ Helen Clark, Brockhaus Enzyklopädie
^ Helen Clark, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
^ Helen Clark, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ „Helen Clark”. New Zealand history online. 20 noiembrie 2010. Arhivat din original la 10 martie 2012. Accesat în 23 mai 2012.
^ Young, Audrey (18 aprilie 2009). „Haere ra Helen and Heather”. The New Zealand Herald.
^ Muller, Tom (2012). Political Handbook of the World 2012 (în engleză). SAGE. p. 1037. ISBN 9781608719952.
^ Boston, Jonathan (2000). Left Turn: The New Zealand General Election of 1999 (în engleză). Victoria University Press. p. 248. ISBN 9780864734044.
^ Pilkington, Ed (4 aprilie 2016). „Helen Clark, former New Zealand PM, enters race for UN secretary general”. Arhivat din original la 4 aprilie 2016. Accesat în 5 aprilie 2016.
^ „Clark signs off from UN”. The Press. 21 aprilie 2017. p. A2. Accesat în 21 aprilie 2017.
^ „UNDP Executive Board welcomes appointment of Achim Steiner as new Administrator”. 19 aprilie 2017. Arhivat din original la 24 aprilie 2017.

[33ad642588283c63f80e4940b8301e5c-1] Davos 2014 Participant List

[aa889d71c2764e6a79a6b54002ebdc4c-2] Helen Clark, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017

[4b14e73933ed7a090fca75ae4eb25380-3] Helen Clark, Brockhaus Enzyklopädie

[0ed3ea67d8a561137caf3d2ea673d7ea-4] Helen Clark, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017

[31332b4120957e686d643eb037abf1bf-5] Helen Clark, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[NZ_History-6] „Helen Clark”. New Zealand history online. 20 noiembrie 2010. Arhivat din original la 10 martie 2012. Accesat în 23 mai 2012.

[resign_date-7] Young, Audrey (18 aprilie 2009). „Haere ra Helen and Heather”. The New Zealand Herald.

[8] Muller, Tom (2012). Political Handbook of the World 2012 (în engleză). SAGE. p. 1037. ISBN 9781608719952.

[Boston-9] Boston, Jonathan (2000). Left Turn: The New Zealand General Election of 1999 (în engleză). Victoria University Press. p. 248. ISBN 9780864734044.

[Candidate_SecGen_Guardian-10] Pilkington, Ed (4 aprilie 2016). „Helen Clark, former New Zealand PM, enters race for UN secretary general”. Arhivat din original la 4 aprilie 2016. Accesat în 5 aprilie 2016.

[Signoff-11] „Clark signs off from UN”. The Press. 21 aprilie 2017. p. A2. Accesat în 21 aprilie 2017.

[12] „UNDP Executive Board welcomes appointment of Achim Steiner as new Administrator”. 19 aprilie 2017. Arhivat din original la 24 aprilie 2017.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]