Hipogeu

Hipogeu (din greacă ὑπόγαιο sub+pământ) este o construcție subterană, din antichitate, alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt.

De regulă, hipogeul era un mormânt săpat în piatră, care înlocuia grota naturală, cu una sau mai multe camere, definind o grotă artificială, în care erau depuse mai multe cadavre.^[1]

Prin anul 1500 î.Cr., faraonii din Egiptul Antic preferau să pună să li se sape mormintele (hipogee) în pereții abrupți ai munților din fața orașului Teba, în Valea Regilor. Ca și vechile mastaba, hipogeele sunt alcătuite dintr-o încăpere de cult care cuprinde mai multe săli foarte mari, ornate cu basoreliefuri sau cu picturi. Un puț tainic duce la camera sarcofagului.^[2]