Imperiul Mongol

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în august 2014

Această pagină (secțiune) necesită o verificare. De verificat: modificările din 9 iunie 2014 Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor.

Imperiul Mongol
Mongolia
Монголын Эзэнт Гүрэн Mongolyn Ezent Guren
—  Imperiu  —
← ← 1206 – 1398 → → → →
Expansiunea Imperiului Mongol-suprafata: 33,000,000 km²
Capitală	Avarga (1206–1235) Karakorum (1235–1260 ) Dadu (1260–1368)
Limbă	mongola, chineza, persana, turca
Religie	Tengriism (șamanism mongolez) ,Budism tibetan , Islamism si Crestinism
Guvernare
Formă de guvernare	Monarhie electivă
Mare Han
- 1206-1227	Ginghis Han
- 1229-1241	Ogodai Han
- 1246-1248	Güyük Han
- 1251-1259	Möngke Han
- 1260-1294	Kublai (Recunoscut doar parțial)
Legislativ	Kurultai
Istorie
Epoca istorică	Evul Mediu
Unirea triburilor mongole de către Ginghis Han	1206
Moartea lui Ginghis Han	1227
Disputa de succesiune între Ariq Böke și Kublai	aprilie 1260
Moartea lui Kublai și sfârșitul unității Imperiului	1294
Căderea dinastiei Yuan	1398
Economie
Monedă	variate
Modifică date / text

Imperiul Mongol, care s-a menținut între secolele XIII-XIV, a fost al doilea cel mai mare imperiu terestru din istorie. Expansiunea a pornit din stepele Asiei centrale, întinzându-se din Europa centrală și Levant până în Marea Japoniei și Siberia spre est, și în sud până în Indochina. Imperiul a fost format prin unificarea triburilor mongole și turcice, sub conducerea lui Genghis Khan, care s-a proclamat conducătorul tuturor mongolilor în 1206. Imperiul s-a extins rapid sub conducerea lui, iar sub succesorii săi, imperiul s-a extins pe diferite direcții, formând un vast imperiu transcontinental conectat la est de vest. Pax Mongolica permitea comerțul, tehnologiile, produsele de bazǎ și difuzarea ideologiilor în Eurasia.

Cuceririle mongole au dus la cele mai sângeroase și distrugătoare războaie din istoria omenirii, de pe urma cărora au pierit 80 de milioane de oameni doar în subcontinentul indian. În Persia, exterminările, bolile și distrugerea irigațiilor au dus la emigrări în masă și foamete, ce a dus la un declin drastic al populației. Aproximativ 10-15 milioane de oameni au murit în Iran.

Imperiul Mongol s-a împărțit din cauza războaielor de succesiune între nepoții lui Genghis Han, Tolui, Chagatai și Jochi. Oamenii lui Tolui au condus o epurare sângeroasă asupra facțiunilor ogodaizilor și chagataizilor. Disputele au continuat și între urmașii lui Tolui. După moartea lui Mongke, consulii rivali ai kurultaiului și-au ales diferiți succesori: Ariq Boke și Kublai Khan, ceea ce a dus la un război civil. Kublai a obținut puterea, dar a mai izbucnit încă un război civil pentru a-și recăpăta controlul asupra chagataizilor și ogodaizilor, dar fără succes.

Bătălia de la Ain Jalut din 1260 a marcat momentul maximului teritorial după ce mongolii au lansat incursiuni în Levant, dar s-au retas după bătălia de la Wadi al-Khazandar din factori geopolitici.

Imperiul Mongol s-a fracturat în patru hanate, fiecare urmărind propriile interese și obiective diferite: Hanatul Hoardei de Aur în nord-vest, Hanatul Chagatai în vest, Ilhanatul în sud-vest și dinastia Yuan în China care a fost răsturnată de dinastia Ming în 1368. Imperiul Mongol s-a dizolvat în cele din urmă până în sec. XVI-XVII, ultimele hanate fiind anihilate în secolul al XIX-lea.