Insulele Pitcairn

Insulele Pitcairn
Pitkern Ilan Pitcairn Islands
Drapelul Insulelor Pitcairn[*]​ Stema Insulelor Pitcairn
Deviză: -
Imnul național: Come ye Blessed
Geografie
Suprafață
- totală	5 km²
Apă (%)	neglijabil
Fus orar	UTC-8
Populație
Populație
- Recensământ	45 (locul 230)
Densitate	13 loc/km²
Limbi oficiale	engleza
Guvernare
Sistem politic	Teritoriu britanic de peste mări
Rege	Charles al III-lea
Guvernator	George Fergusson
Legislativ	Island Council⁠(d)
Capitala	Adamstown
Istorie
Economie
PIB (PPC)
PIB (nominal)
Monedă	Dolar neo-zeelandez (NZD)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic	+64
ISO 3166-2	PN
Domeniu Internet	.pn
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Insulele Pitcairn (în engleză Pitcairn Islands, în dialectul Pitkern: Pitkern Ailen), oficial numite Insulele Pitcairn, Henderson, Ducie și Oeno (engleză Pitcairn, Henderson, Ducie, and Oeno Islands), sunt un Teritoriu britanic de peste mări format din patru insule în sudul Oceanului Pacific.^[1]

Doar insula Pitcairn este locuită. Locuitorii sunt descendenții rebelilor de pe nava Bounty și ai tahitienilor care i-au însoțit. Cu o populație de sub 50 locuitori, Pitcairn este jurisdicția cea mai puțin populată de pe Pământ. În 1790, rebelii de pe HMAV Bounty s-au stabilit pe insulă și au incendiat nava. Aceasta este încă vizibilă în golful Bounty, fiind descoperită în 1957 de o expediție National Geographic. Cu toate că locuitorii au reușit să supraviețuiască ocupându-se de agricultură și pescuit, perioada inițială a fost marcată de tensiuni serioase între aceștia. Alcoolismul, criminalitatea și bolile au cauzat moartea majorității locuitorilor și a bărbaților tahitieni. Când insula a fost descoperită mai era locuită doar de John Adams, nouă femei și câțiva copii. Toți locuitorii sunt membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.^[2]