Limbi celtice

Limbi celtice
Clasificare
limbi indo-europene Limbile celtice
Statut oficial și codificare
ISO 639-2	cel[1]
Răspândire în lume
Repartiția limbilor celtice în zilele noastre: majoritare (în verde închis), minoritare (în verde deschis)
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Limbile celtice sunt o ramură a limbilor indo-europene derivată din limba proto-celtică, numită și „celtica comună”. Pentru prima dată cuvântul celtic a fost folosit pentru a denumi această familie a limbilor de către Edward Lhuyd^[2], în 1707.

Altădată vorbite pe mari teritorii ale Europei Occidentale, Centrale^[3] și Meridionale, inclusiv Peninsula Iberică, teritoriile Franței de azi și Insulele Britanice, astăzi, limbile celtice mai sunt în uz în: Irlanda, Scoția, Țara Galilor, Bretania, Cornwall și Insula Man și, de asemenea, în comunitățile minoritare ale popoarelor celtice din alte regiuni ale lumii, îndeosebi în Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă. Se observă procesul lent de revitalizare, în toate ariile de folosire a limbilor celtice.

În trecut, limbile celtice au fost deseori categorisite împreună cu limbile italice, formând ramura comună a limbilor italo-celtice, așa cum se procedează cu limbile slave și baltice. Astăzi, ipoteza aceasta este, în general, considerată eronată, lingviștii și etnologii propunând teoria de contact intensiv între popoarele preceltice și preitalice, care rezultă din suprapunerea parțială a ariilor locuite de ele.