Maroc

Maroc
arabă المملكة المغربية berberă ⵜⴰⴳⵍⴷⵉⵜ ⵏ ⵍⵎⴰⵖⵔⵉⴱ
Drapel Stemă[*]​
Deviză: الله، الوطن، الملك (Arabic) Allāh, al-Waṭan, al-Malik ⴰⴽⵓⵛ . ⴰⵎⵓⵔ . ⴰⴳⵍⵍⵉⴷ (Berber) Akuc, Amur, Agellid "Dumnezeu, Patria, Regele"
Imnul național:  النشيد الوطني المغربي „Imnul chérifien”
Localizarea Marocului
Geografie
Suprafață
- totală	446.550 km²
Apă (%)	250 km² (0,056%)
Cel mai înalt punct	Toubkal (4.167 m)
Cel mai jos punct	Sebkha Tah[*][[Sebkha Tah (sabkha in Morocco)|​]] (−55 m)
Cel mai mare oraș	Casablanca
Vecini	Algeria Spania Uniunea Europeană
Fus orar	WET
Populație
- Estimare 2021	37.076.584
Limbi oficiale	arabă, spaniolă, franceză[1], tamazigtă[2]
Etnonim	marocani (pl.) marocan (masc.) marocană (fem.)
Guvernare
Sistem politic	Monarhie constituțională
Rege	Mohammed VI
Prim-ministru	Aziz Akhannouch
Legislativ	Parlamentul Marocului
Camera superioară	Camera Consilierilor
Camera inferioară	Camera Reprezentanților
Capitala	Rabat
Istorie
Stat independent 1956
Regatul Mauretania	110 î.Hr. - 40 d.Hr.
Dinastia Alaouite	1666–zi moderna
Independența de la Franța	2 martie 1956
Independența de la Spania	7 aprilie 1956
Economie
PIB (PPC)	2019
- Total	$332.358 miliarde[4]
- Pe cap de locuitor	$9.339[4]
PIB (nominal)	2019
- Total	$122.458 miliarde[4]
- Pe cap de locuitor	$3.441[4]
Gini (2015)	40.3
IDU (2019)	0.686 (locul 121)
Monedă	Dirham marocan (MAD)
Coduri și identificatori
Cod CIO	MAR
Cod mobil	604
Prefix telefonic	212
ISO 3166-2	MA
Domeniu Internet	.ma
Prezență online
site web oficial canal YouTube hasthtag
Modifică date / text

Marocul, oficial Regatul Marocului, este o țară situată în regiunea Maghreb din Africa de Nord. Se învecinează la nord cu Marea Mediterană și la vest cu Oceanul Atlantic, având granițe terestre cu Algeria la est și cu teritoriul disputat al Saharei Occidentale la sud. Marocul revendică, de asemenea, enclavele spaniole Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera, precum și mai multe insule mici controlate de Spania în largul coastei sale. Are o populație de aproximativ 37 de milioane de locuitori. Islamul este religia oficială și predominantă, iar limbile oficiale sunt araba și berbera. De asemenea, franceza și dialectul marocan al limbii arabe sunt larg vorbite. Cultura Marocului este o combinație de influențe arabe, berbere, africane și europene. Capitala sa este Rabat, iar cel mai mare oraș este Casablanca.^[8][9]

Regiunea care formează Marocul a fost locuită încă din epoca paleolitică, acum peste 300.000 de ani. Dinastia Idrisidă a fost fondată de Idris I în anul 788 și a fost ulterior condusă de o serie de alte dinastii independente, atingând apogeul puterii regionale în secolele al XI-lea și al XII-lea, sub dinastiile Almoravidă și Almohadă, când controla cea mai mare parte a Peninsulei Iberice și Maghrebului.^[10] Secole de migrație arabă în Maghreb, începând cu secolul al VII-lea, au schimbat structura demografică a regiunii. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Marocul s-a confruntat cu amenințări externe la adresa suveranității sale, Portugalia ocupând unele teritorii, iar Imperiul Otoman extinzându-se dinspre est. Cu toate acestea, dinastiile Marinidă și Saadi au rezistat dominației străine, Marocul fiind singura națiune nord-africană care a scăpat de dominația otomană. Dinastia 'Alawi, care conduce țara și în prezent, a preluat puterea în 1631 și, în următoarele două secole, a extins relațiile diplomatice și comerciale cu lumea occidentală. Localizarea strategică a Marocului, aproape de gura Mării Mediterane, a atras un interes european reînnoit; în 1912, Franța și Spania au împărțit țara în protectoare, rezervând o zonă internațională în Tanger. După revolte și revoluții împotriva dominației coloniale, Marocul și-a câștigat independența și s-a reunificat în 1956.^[11]

De la obținerea independenței, Marocul a rămas relativ stabil. Este a cincea cea mai mare economie din Africa și are o influență semnificativă în Africa și lumea arabă; este considerat o putere medie în afacerile globale și este membru al Ligii Arabe, Uniunii Maghrebului Arab, Uniunii pentru Mediterana și Uniunii Africane. Marocul este o monarhie semi-constituțională unitară, cu un parlament ales. Puterea executivă este condusă de regele Marocului și de prim-ministru, în timp ce puterea legislativă este exercitată de cele două camere ale parlamentului: Camera Reprezentanților și Camera Consilierilor. Puterea judiciară aparține Curții Constituționale, care poate revizui validitatea legilor, alegerilor și referendumurilor. Regele deține vaste puteri executive și legislative, în special în domeniile militare, politicii externe și afacerilor religioase; poate emite decrete numite dahirs, care au forță de lege, și poate dizolva parlamentul după consultarea prim-ministrului și a președintelui Curții Constituționale.

Marocul revendică proprietatea asupra teritoriului nesuveran al Saharei Occidentale, pe care l-a desemnat drept Provinciile sale Sudice. În 1975, după ce Spania a fost de acord să decolonizeze teritoriul și să-l cedeze Marocului și Mauritaniei, a izbucnit un război de gherilă între aceste puteri și unii dintre locuitorii locali. În 1979, Mauritania și-a retras pretențiile asupra zonei, dar războiul a continuat. În 1991, s-a ajuns la un acord de încetare a focului, însă problema suveranității a rămas nerezolvată. Astăzi, Marocul ocupă două treimi din teritoriu, iar eforturile de a rezolva disputa nu au reușit încă să depășească impasul politic.