Memoria pe tambur magnetic a fost un dispozitiv de memorare a datelor inventat de Gustav Tauschek în 1932 în Austria.[1] Dispozitivul a fost larg folosit în anii 1950 și 1960 ca memorie a sistemelor de calcul cu tuburi electronice. În epocă acestea erau cunoscute drept mașini cu tambur.[2] De asemenea, erau folosite și drept memorie auxiliară (en).[3]
Memoriile pe tambur au fost înlocuite ca memorii interne de memoriile cu ferite, mai rapide, fără părți în mișcare, mai ieftine și având o densitate de stocare a datelor mai mare, iar ca memorii auxiliare de unitățile de discuri magnetice, mai ieftine și de capacitate mai mare. Fabricarea memoriilor pe tambur magnetic a încetat în anii 1970.